din “Cartea cea mare a Alcoolicilor Anonimi”

Primul exemplu este cel al unui prieten pe care il vom numi Jim. Omul are o sotie si o familie fermecatoare. A mostenit o agentie rentabila de vanzari de automobile. S-a intors de pe front cu o reputatie excelenta. Este un bun comerciant si toata lumea il simpatizeaza. Este inteligent si, la prima vedere, normal – doar ca e cam nervos de felul lui. Nu a baut de loc pana la varsta de 35 de ani. In doar cativa ani a devenit atat  de violent la betie, incat a trebuit sa fie internat la azil. La externare, a intrat in legatura cu noi.

I-am spus ce stiam noi despre alcoolism si despre solutia pe care o gasiseram. A inceput programul. Familia s-a reunit iar el s-a angajat ca vanzator la agentia pe care o pierduse din cauza bautului. Totul a mers bine o vreme, doar ca Jim si-a neglijat cresterea spirituala. Spre consternarea sa, s-a pomenit beat de vreo 6 ori, la intervale scurte. Dupa fiecare recidiva i-am acordat asistenta noastra, examinand cu grija cele intamplate. A recunoscut ca este cu adevarat alcoolic si intr-o stare grava. Stia ca daca mai continua sa bea, urma sa fie iar internat la azil. In plus, risca sa-si piarda familia la care tinea foarte mult.

Si totusi, s-a imbatat din nou. I-am cerut sa ne povesteasca exact cum s-a intamplat. Iata povestea sa:

„M-am prezentat la serviciu marti dimineata. Imi amintesc ca ma simteam iritat la gandul ca trebuia sa fiu vanzator angajat  la o firma care fusese candva proprietatea mea. Am avut un schimb de cuvinte cu seful, dar nu ceva serios. Apoi, m-am hotarat sa plec cu masina la tara, sa ma intalnesc cu un client intresat de cumpararea unui automobil. Pe drum mi s-a facut foame, asa ca m-am oprit la un local care avea si un bar. Nu aveam nici o intentie sa beau. Voiam doar un sandvis. Ma gandeam ca poate voi da peste un potential client in acel local familiar, pe care il frecventasem  de ani de zile. Mancasem de multe ori acolo, in timpul lunilor de abstinenta. M-am asezat la o masa si am comandat un sandvis si un pahar cu lapte. Inca nu ma gandeam la alcool. Apoi, am mai comandat un sandvis si inca un pahar cu lapte.

Brusc, mi-a trecut prin cap ca as putea adauga un strop de whiskey in lapte, ca nu avea cum sa-mi faca rau, nefiind pe stomacul gol. Am comandat un whiskey si l-am turnat in lapte. Simteam vag ca nu era intelept ce faceam, datr m-am linistit cu gandul ca whiskey-ul venea pe stomacul plin. Experimentul s-a desfasurat ata de bine, incat am mai comandat un whiskey si inca un pahar cu lapte. Si, fiindca nu parea sa-mi faca rau, am repetat iar combinatia”.

Astfel, Jim a pornit din nou pe drumul azilului, sub amenintarea internarii, a pierderii familiei si a serviciului, fara sa ma vorbim de suferintele mentale si fizice pe care i le aducea intodeauna bautura. Jim era un om foarte bine informat in legatura cu alcolismul sau. Si totusi, toate motivele pe care le avusese ca sa nu bea au fost neglijate cu usurinta, in favoarea ideii prostesti ca ar putea bea whiskey, daca l-ar amesteca in lapte!

Oricare ar fi definitia precisa a cuvantului, noi numim acest lucru curata nebunie. Ce alt cuvant ar putea fi folosit pentru a numi o asemenea pierdere a simtului masurii, a ratiunii?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website