din „Cartea cea mare a Alcoolicilor Anonimi”

Foarte putini dintre noi am fost dispusi sa admitem ca eram cu adevarat alcoolici. Nimanui nu-i face placere sa se considere mental si fizic diferit de semenii sai. Deci, nu este de mirare ca viata noastra de bautori s-a caracterizat prin nenumarate incercari inutile de a demonstra ca putem bea si noi ca si ceilalti oameni. Marea obsesie a fiecarui bautor care bea anormal este aceea ca, intr-un fel sau altul, intr-o zi, va reusi sa bea rezonabil si cu placere. Este uimitor cat de instens persista aceasta iluzie. Multi o urmeaza pana dincolo de portile nebuniei si ale mortii.

Am aflat ca trebuia sa recunoastem pe deplin, in adancul sufletului, ca suntem alcoolici. Acesta este primul pas in refacerea sanatatii. Amagirea ca suntem sau ca vom putea fi curand ca restul lumii trebuie spulberata.

Noi, alcoolicii, suntem barbati si femei care ne-am pierdut capacitatea de a ne controla consumul de alcool. Stim ca un alcoolic nu isi va recastiga niciodata puterea asupra alcoolului. Cu totii am avut din cand in cand impresia ca ne-am recastigat-o, dar asemenea momente – de obicei scurte – erau urmate inevitabil de si mai multa lipsa de control, ceea ce ne-a dus cu vremea la o demoralizare jalnica  si nemarginita. Cu totii suntem convinsi ca alcoolicii de tipul nostru se lupta cu o boala care se agraveaza continuu. Dupa o anumita perioada, starea sanatatii noastre se inrautateste constant, fara sa se mai amelioreze vreodata.

Suntem precum infirmii care si-au pierdut picioarele; ele nu vor mai creste la loc niciodata. Tot asa, se pare ca nu exista nici un fel de tratament care sa faca din alcoolici ca noi oameni obisnuiti. Noi am incercat toate remediile imaginabile. Uneori avea loc o revenire de scurta durata, dupa care urma intodeauna o recadere si mai grava. Medicii care cunosc boala alcoolismului sunt de acord cu parerea ca un alcoolic nu poate fi transformat intr-un bautor normal. Poate ca intr-o zi, stiinta va realiza acest lucru, dar inca nu a facut-o.

In ciuda a orice am spune noi, multi dintre cei care sunt alcoolici veritabili nu vor sa creada ca apartin acestei categorii. Prin nenumarate forme de auto-amagire si exeprimentari, vor incerca sa-si dovedeasca lor insisi ca sunt o exceptie de la regula, deci ne-alcoolici. Ne vom ridica palaria in fata celui care va reusi sa se schimbe atat de mult, incat sa poata bea din nou „ca un domn”, dupa ce si-a dovedit incapacitatea de a bea controlat. Numai Dumnezeu stie cat de indelungate si de mari au fost stradaniile noastre de a bea ca alti oameni!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website