„Cu mult inainte ca abuzatorii de alcool sa devina alcoolici, ei incep sa suporte daunele spirituale provocate de consumul masiv de bautura. Abuzul de bautura  nu interfereaza doar cu juramintele de credinta si cu practicile spirituale, cum ar fi rugaciunea si meditatia, dar il poate determina pe bautor sa isi violeze principiile morale. Alcoolul afecteaza centrul de judecata al creierului, localizat in lobul frontal. In acelasi timp, fiind un drog de alterare a dispozitiei sufletesti, el actioneaza in mod direct asupra creierului pentru a slabi sau inlatura interdictiile intiparite in creier referitoare la anumite tipuri de comportament. Noi depindem de aceste inhibitii mai mult decat vrem sa credem, iar cand combinam o lipsa de inhibitii cu absenta judecatii sanatoase, devenim pasibili de a ne pierde controlul si de a fi stapaniti de anumite slabiciuni ale propriului nostru caracter – manie, autocompatimire, lacomie, ura, violenta, seductie si indolenta.

O persoana casatorita, avand inalte valori familiale, poate bea prea mult, poate cadea prada euforiei si se poate culca cu o simpla cunostinta.  Cand alcoolul dispare, ramane cu sentimente adanci de vina si rusine. Daca greseala nu este confruntata, aceste sentimente pot fi suprimate, insa amintirea comportamentului imoral ciobeste viata morala deja deteriorata a consumatorului de alcool.

De indata ce individul trece granita si paseste in domeniul alcoolismului, este posibil ca luptele morale ale consumatorului de alcool sa devina si mai pronuntate.  Este posibil ca el sa-si violeze in mod repetat simtul de a discerne ce este corect si ce este gresit prin minciuni marunte, prin inselaciuni la locul de munca, prin ascunderea sticlelor de bautura si prin abuzarea fizica si verbala a altor membri ai familiei sale…

Oricat de imorale si imprevizibile ar deveni actiunile alcoolicului, constiinta sa nu este niciodata perfect dizolvata in alcool, iar el este deseori chinuit de vinovatie. Este imposibil de descris durerea emotionala experimentata de un alcoolic. Oricat de arogant sau de stapan pe sine ar parea, emotiile care il stapanesc sunt rusinea si ura indreptate impotriva lui insusi.

Impovarati de autocondamnare, cei mai multi alcoolici renunta la participarea lor activa in comunitatile religioase carora le apartineau. Pot refuza sa aiba contacte cu oamenii de credinta, considerandu-i fatarnici, desi, in taina, ei le invidiaza personalitatea respectabila. Cativa alcoolici continua sa participe la serviciile religioase, dar indiferent cat de sincere ar fi intentiile lor, viata lor spirituala este lipsita de putere.

Nici un alcoolic nu poate supravietui pe timp nelimitat in izolarea spirituala si autodetestarea generate de dependenta. Un numar tragic de alcoolici aleg, in cele din urma, sa se sinucida. Totusi, majoritatea alcoolicilor supravietuiesc suficient de mult pentru a bea pana mor. Pentru a ramane in viata, ei fac uz  de cele mai sofisticate sisteme de aparare care ne pot face capabili pe fiecare dintre noi sa neglijam realitatile neplacute si sa ne protejam de durere si suferinta.”

din:” Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., MD & Barbara R. Thompson

2 thoughts on “Boala spiritului

  1. nu stiu cine sunt autorii acestei carti, nu stau sa caut acum pe tata google, dar parerea mea este ca iar au gresit. sa ma explic: nu sunt de acord ca un alcoolic savarseste fapte foarte reprobabile, fapte ce ar fi total in antiteza cu caracterul sau.nu am crezut nicodata acest stereotip. un om care-si bate familia la bautura, acela probabil ar face-o si treaz, doar ca mai tine seama de conventii sociale.atat. sa detaliez: un om care are un suflet bun,va fi vesel, \\"aiurit\\" bine dispus, vorbaret cand se afla intr-o stare de ebrietate, cei care sunt \\"rai\\" prin natura lor vor comite fapte care apoi vor fi puse pe seama alcoolului. \\"bleah\\"

  2. Pai la bautura slabiciunile isi spun cuvantul, pe care, da, nu il pot spune in stare de trezie, pt ca sunt acolo tocmai acele conventii sociale si piedici izvorate din constiinta sociala si teama si il tin pe om intr-o frumoasa si mincinoasa stare de calm, omenie… Apoi bea si isi da arama pe fata.
    Desigur, bautura nu te face automat rau si nu te determina sa faci rautati, insa dezinhiba, ridica bariera, si ce trece granita deja tine de fiecare individ. E vorba aia: in vino veritas! Nu doar ca exprimi adevarul, il exprima faptele tale despre tine…
    Insa partea aia cu „O persoana casatorita, avand inalte valori familiale, poate bea prea mult, poate cadea prada euforiei si se poate culca cu o simpla cunostinta” mi se pare ciudata. Pai persoana aia nu a avut niciodata „inalte valori familiale”, doar o idee despre „cum tre sa te comporti in societate” incluzand familia. Un om convins de inalte valori familiale poate bea fara sa se culce cu acea cunostinta. Da, desigur, va face altele…
    Si mai e ceva: nu cred ca ar trebui sa depindem de inhibitii… ci sa ne conducem viata dupa principii si convingeri sanatoase. Atunci nu ma retin de vazul lumii, ci pt ca asa vreau eu, asa sunt eu si asta e ce ma caracterizeaza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website