In clipa in care am inteles ca alcoolismul este o boala iar sotul meu este bolnav, bineinteles ca am facut ceea ce face orice necunoscator care e convins ca le cunoaste pe toate: am inceput sa caut un tratament. Parerea mea personala despre domeniul psihiatriei nu este una prea pozitiva, convingerea mea fiind ca acolo pastilele oferite nu remediaza cauza ci doar amelioreaza efectele. Asa ca, varianta de internare o refuzasem din start. La farmacie, medicamentele antialcool, cele care ar trebui puse in lichide, chiar si in bautura, puteau da diferite reactii si m-am temut sa le folosesc. Asa ca am recurs la varianta naturista, sub forma de tinctura antialcool, ceaiuri de pedicuta pentru dezintoxicarea ficatului, sperand ca o dezintoxicare masiva a trupului l-ar putea vindeca pe sotul meu. Bineinteles ca nimic incurajator nu s-a intamplat. Si asta pentru ca nu stiam ca alcoolismul nu este boala trupului, ci este o boala generala.

” In vreme ce abuzatorul de alcool alege sa se imbete, alcoolicul bea fara sa vrea. Puterea vointei lui se afla in slujba dependentei care il stapaneste si nu poate rezista dorului dupa alcool. A-i spune unui dependent de alcool sa se mobilizeze si sa nu mai bea este ca si cum i-ai spune unei persoane care sare de pe o cladire cu noua etaje sa cada numai trei etaje. Cuvintele nu vor modifica rezultatul inevitabil.

Din cauza neajutorarii alcoolicului si din cauza faptului ca dependenta in general urmeaza un tipar previzibil si are un coeficient pronuntat de transmitere ereditara, nu este nepotrivit sa numim alcoolismul o „boala”. Dependenta de orice substanta nu este niciodata o simpla boala fizica; ci, mai de graba, dependenta este tipul de boala generalizata a unui om. In vreme ce un individ cu diabet sau cancer poate avea mintea si emotiile sanatoase, precum si prietenii profunde si legaturi de familie stranse, alcoolicul risca sa piarda totul. El este bolnav in trupul sau, in mintea lui, in emotii , in spirit si in relatii. Daca dependentul de bautura nu primeste ajutor  in toate aceste compartimente, sansele lui de reabilitare sunt intr-adevar foarte slabe.

<Mai intai , persoana ia un pahar, apoi paharul mai inca unul, apoi paharul ia in stapanire persoana>.  Acest vechi proverb sintetizeaza bine fenomenul. Orice eticheta i-am pune alcoolismului, dependenta are o viata a ei. Bautorul inrait a declansat niste forte puternice asupra carora nu are nici un control, iar ele incepe sa manifeste simptomele previzibile, dar deseori necunoscute de dependenta.”

din: „Murind pentru o inghititura” de Anderson Spickard Jr., Md & Barbara R. Thompson

11 thoughts on “Boala

  1. alcoolismul in primul rand este o boala a psihicului, ci nu a trupului. nu stau sa caut statistici si date medicale, dar cred ca in cateva zile, hai o luna organismul este complet vindecat, in schimb dpdv psihic e mult mai greu. cum sa ma fac inteles, orice dependent chiar si dupa zeci de ani de la vindecare mai are momente in care este ispitit sa revina la drogul lui.

  2. Probabil cea mai rea forma de dependenta, alaturi de cea de droguri (nu stiu cum este exact, nu am intalnit in carne si oase niciun om care sa fie dependent de droguri) este cea a alcoolicului. Pt ca ii afecteaza judecata, puterile psihice si il face „incapabil” sa lupte, sa ia o atitudine. Probabil si de aceea este atat de greu sa traiesti cu un astfel de om, sa te intelegi cu el, sa il faci sa colaboreze. Totodata, ar trebui sa intelegem un lucru: ca alcoolicul poate fi inteles, macar partial. Am consumat alcool la viata mea, nu mult, „in limitele normalului”, bineinteles cu cateva exagerari, si mi-am dat seama de ceva: pt. ca alcoolul schimba modul in care se percepe realitatea si pt ca deseori se recurge in mod intentionat la el pt acest rezultat, un alcoolic are nevoie sa isi schimbe cumva perspectiva negativa, in primul rand asupra propriei capacitati. Cred ca o mana de ajutor, nu stiu cat de mica sau mare, dar sigur o mana de ajutor poate si trebuie sa le fie data acestor persoane inclusiv prin modalitati de dezvolatare a propriei stime de sine, de incredere in capacitatile proprii.

  3. e difernta enorma intre dependenta de alcool si droguri(cele serioase, nu iarba sau ecstasy) clar cea de droguri este mult mai grava si mai greu de vindecat.
    un dependent are nevoie de multe: de motivatii, (orice nu conteaza) de surogate, de ocupatii care sa-l faca sa bea cat mai putin sau chiar deloc ( jocuri, cariera, divertisment, carti, orice-i starneste interesul) este indicata chiar si schimbarea anturajului sau a domiciliului. (ruperea de trecut,prieteni circumstante care l-ar putea ispiti sa revina la viciul lui) plus evident sustinere si capacitate de intelegere din partea familiei si a prietenilor apropiati.
    imi amintesc o replica dintr-un film, redau aproximativ: de-a lungul timpului omul a purtat cele mai multe razboaie pentru libertate, iar cand a ajuns liber, urmatorul lucru pe care l-a facut a fost sa devina dependent de ceva: de tigari, alcool, jocuri de noroc, religie etc. poate ca omul nu este facut sa traiasca ca un animal liber. ciudat
    p.s. am scris cam mult.

  4. Alcoolul modifica foarte mult realitatea, intr-adevar. Toate perceptiile se altereaza. Toate lucrurile par mai usoare, mai putin greu de dus, mai suportabile … Aceasta amorteala indusa asigura un relativ refugiu. Apoi, zi dupa zi… poate deveni dependenta.
    Stima de sine a alcoolicului este aproape inexistenta. El stie unde se afla, dar ii este prea greu sa recunoasca, de multe ori chiar si pentru sine. Iar atunci cand, reactie fireasca, il punem la zid, nu facem decat sa-i amintim ceea ce el stie deja. Respectul este esential in recapatarea stimei de sine. Daca alcoolicul il primeste, mai ales din partea celor conteaza cel mai mult in viata lui, atunci isi va regasi in atitudinea lor, cate ceva din stima de sine pierduta. Asta, si doar asa, el va incepe sa-si regandeasca posibilitatile de vindecare.
    Alcoolicul merita respectul si iubirea partenerului de viata. Dincolo de demonul alcoolismului, se ascunde barbatul sau femeia de care ne-am indragostit si caruia/careia i-am spus DA.

  5. Si eu cred ca omul nu este facut sa traiasca precum un animal liber. Pentru ca este „facut”. Cineva l-a creat int-un anumit fel si pentru un anumit scop. Si, asa cred eu, ca undeva in interiorul sau, fiecare om poarta cu sine un gol. De fapt, este chiar mai mult decat un gol, este un vid care ne secatuieste si ne absoarbe. Adeseori, acest proces al absorbtiei este extrem de dureros, si atunci omul cauta sa astupe cumva acest gol. Si ai dreptate: fiecare pune acolo ceva, iar acel ceva daca nu este ceea ce trebuie, provoaca la un moment dat si mai mult rau. Pentru ca, asta este ceea ce cred eu, acel gol are un tipar bine conturat, care nu are decat o singura varianta de umplere perfect potrivita: Creatorul insusi. Dependenta de Dumnezeu (nu cea de religie) este singura dependenta sanatoasa, daca pot sa ma exprim asa.

  6. Schimba intrucatva perceptia, poate ca la cantitati mici si pe termen scurt oarecum in bine, e mai roz, dar cred ca pe termen lung deja altereaza semnificativ creierul, perceptia, pana cand se ajunge la a trece granita spre fantastic, iluzoriu. Raportarea la o astfel de „realitate” duce inevitabil la esec. In cam orice domeniu…

  7. Cred ca acel „sentiment de gol” este dat de senzatia de lipsa. Lipsa Lui. Care nu este totala. Totusi…

  8. Lipsa lui Dumnezeu nu este totala. Suflarea Lui este in fiecare din noi, de aceea traim. Dar, nu este El in noi, sa umple perfect golul …
    El este in cautarea noastra iar noi fugim departe. Chiar si inainte de a-L cunoaste, i-am simtit mana asupra mea, impiedicandu-ma sa ma naruiesc complet … Eu am incercat sa-mi umplu golul cu prieteni. Asa si ajunsesem sa consum alcool, devenind un „consumator greu”. Pentru ca ma simteam pustie, aveam nevoie de oameni in jurul meu, pentru a nu-mi mai auzi vuietul din adancurile fintei mele. Acum, in clipa in care scriu, nu mai stiu nimic de acei prieteni de atunci, dar Dumnezeul meu mi-a umplut golul si eu nu mai ratacesc.

  9. Mie mi se „intampla” ca, uneori, sa nu reusesc sa dau de prietenii mei apropiati cand „aveam mare nevoie de ei”. Si atunci eram nevoit sa stau doar cu El in astfel de momente, sa meditez la situatie, sa ma rog, sa stau de vorba cu El. Mereu simteam ca El a aranjat sa fie asa. Oricum, nimeni nu poate sa Il inlocuiasca.

  10. realitatatea din jur nu se schimba, nici la consumatorul ocazional, nici la cel zilnic. doar devine nuantata, te raportezi la vise efemere si fantastice, dar esti mereu ancorat in prezentul obiectiv. te poate face sa treci peste toate mai usor dar niciodata sa uiti. evident alcoolul are avantajele sale, altfel nu l-ar consuma oamenii ( desi prin natura lui omul are ratiune dar nu prea si-o foloseste, nu e atat de naiv sa consume ceva ce nu-i ofera nimic bun) ideea este ca desi prezinta si efecte pozitive, pretul platit pentru ele este enorm de mare, iar de multe ori cand omul realizeaza acest lucru este cam tarziu.

  11. M-am nascut si am crescut i9ntr-o familie de credinta baptista, am cunoscut din copilarie voia lui Dumnezeu fata de mine, fata de om, insa dupa ce am plecat de langa MAMA si din fata celor care ma cunosteam si ajungand printre cei care fumau, beau, atrasa de vraja aceasta al curiozitatii am inceput sa consum si eu bauturi alcoolice si cate o tigara pe langa un pahar. La inceput era ceva rau, era ceva care iti lasa amar in gura si dureri de cap dar a trecut si amarul si durerea de cap, anturajul si prietenii parca ma trageau mereu si mereu in preajma lor, tot in acest timp fregventam si biserica baptista, acolo am auzit o o predica care m-a pus pe ganduri, era vorba despre o persoana tot baptist ca si mine, tot tanar ca si mine, care intr-o imprejurare ajunge intr-un loc cu o fata unde se dansa, fata nestiind ca el nu stie sa danseze tot il invita sa mearga la dans, dupa multe insistari a acceptat invitatia si a mers la dans, dar in timpul dansului si impletitul picioarelor si-a ridicat ochii catra usa larg deschisa si s-a gandit un moment, ce iar zice tatal lui daca ar apare in usa si lar vedea pe el dansind? In acel moment s-a desprins de fata fara sai zica nici macar scuze si a plecat acasa. Aceste cuvinte m-au facut si pe mine ca sa arunc bautura pe care o aveam in casa, m-am despartit de tigari si de prietenii de pahar cu gandul mereu la \"usa\" aceea, Ce ar spune Tatal Ceresc daca m-ar vedea cu paharul in mana, beat si cu viata risipita?
    Multumesc Domnului pentru acest har si dar, de a crede in El. Credinta in Dumnezeu este solutia, daca ai pe cineva care are aceasta \"boala\" alcoolul, sansa lui este Isus Hristos, pentru aceasta trebuie oameni si jertfa din dragostea ta si din timpul tau.
    Domnul sa va ajute. \"cautati sa mantuiti pe unii, smulgandu-i din foc\" (Iuda.1:23)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website