Sa o schimb.

Am inteles ca nu pot avea nici un fel de control asupra alcoolismului, asupra sotului meu, de fapt asupra nimanui. Dezechilibrul meu emotional, generat de codependenta, m-a facut sa cred ca as putea tine lucrurile sub control si as putea controla viata persoanelor din preajma mea. Am inteles ca nu pot si am acceptat, mental in prima faza, ca sunt lucruri pe care pot sa le controlez si lucruri pe care nu le pot controla.

Asta inseamna ca am inceput, incet-incet, sa-mi mut zona de maxima concentare dinspre sotul meu. Si acum ce fac? Pai singurul lucru pe care il pot tine sub control este propria mea viata. Aici, pot avea control … Mai trebuie doar sa-l exercit.

I-am predat lui Dumnezeu problema alcoolismului, soarta sotului meu si viata mea. Am cedat controlul Celui care, doar El, poate schimba lucrurile, atunci cand i se da voie. Am inceput sa ma ocup de mine, rugandu-l pe Dumnezeu pentru putere, rabdare, intelepciune. El mi-a dat puterea de a ierta. El m-a ajutat sa-mi amintesc mereu motivele pentru care m-am casatorit cu sotul meu. El m-a ajutat sa-l vad pe sotul meu asa cum era el in realitate. El mi-a alimentat sufletul cu iubire si a impiedicat pietrificarea inimii mele. Si Ii multumesc in fiecare clipa pentru tot!

Schimbarile din mine nu au fost usoare. Cu multe inca ma mai lupt. Dar sunt deja victorioasa, pentru ca nu sunt singura. Pentru ca … ” pot totul in Hristos care ma intareste” (Filipeni 4:13).

In toate materialele despre recuperarea dependentilor sau codependentilor se vorbeste de predarea si cedarea controlului unei Forte Supreme, asa cum o vede fiecare.

Eu nu pot vorbi decat despre Dumnezeul pe care Il cunosc si pentru care depun marturie. L-am vazut lucrand in afara mea, L-am vazut lucrand in interiorul meu si numele Lui este Isus Cristos. El este Viu si Adevarat. Un Dumnezeu neincorsetat in canoane religioase. Un  Dumnezeu cu care am o relatie personala si a carui iubire neconditionata o simt in fiecare clipa.

2 thoughts on “Ce sa fac cu viata mea de codependent?

  1. Undeva eu gresesc fundamental. am 39 de ani si sunt foarte obosit. efectiv simt cum imi irosesc viata. sunt codependent si am nevoie de ajutor. Nu am reusit sa imi intemeiez o familie, nu stiu daca voi mai reusii. sunt foarte trist. tatal meu este alcolic, de cand stiu eu a fost. intre timp mama mea a murit tanara, pot sa spun si datorita suferintei cauzate de comportamentul tatalui meu. eu zi de zi cand ma intorc acasa de la lucru trebuie sa reintru in atmosfera puternic apasatoare cauzata de catre comportamentul tatalui meu. nu il intereseaza decat sa bea, nu se spala, nu ma asculta, simt ca nu mai am putere. eu am ajuns sa sufer si in momentul asta constientizez faptul ca faptul de a traii in preajma unui alcolic mi-a afectat viata intrun mod foarte puternic. sunt intr-un punct dificil, trebuie sa iau o decizie si as dorii un sfat de la cineva care a trecut prin o situatie similara.

  2. Stefan, eu ma numesc Simona, sunt codependenta, iar acest blog este povestea mea. Stiu ca este de greu sa nu ai cu cine sa vorbesti despre astfel de lucruri, cineva care sa inteleaga exact ceea ce simti. De aceea l-am facut, pentru ca cei care au nevoie sa poata sta de vorba. Am sa-ti raspund aici cateva randuri, iar daca doresti sa continuam o putem face aici, sau daca doresti confidentialitate imi poti scrie pe alcoolism.info@gmail.com.
    In primul rand, tu nu esti vinovat de ceea ce se intampla. Ai crescut intr-o familie in care unul din parinti este alcoolic, iar acest lucru ti-a format anumite comportamente care se muleaza pe alcoolismul tatalui tau. Nu esti tu de vina pentru acest lucru. Si nici responsabil. Tatal tau este singurul raspunzator pentru situatia creata. Cunosc si durerea pe care o simti. Dar sunt lucruri pe care noi nu le putem decide pentru ceilalti, oricat de mult am dori. Ne epuizam atunci cand ducem o lupta ce nu este a noastra, cand incercam sa controlam lucruri care nu sunt sub controlul nostru.
    In momentul in care am inteles care este problema in familia mea, am cautat ajutor. Am cautat pe internet daca in orasul meu exista un grup AA. Eu am fost cea care s-a intalnit mai intai cu organizatorul acestui grup. Am cautat sa inteleg boala sotului meu. Si tatal tau este bolnav.
    Am fost si eu intr-un punct de cotitura, in care a trebuit sa aleg. Sa plec, sau sa raman. Am ales sa raman. Mai apoi a trebuit sa fac o alta alegere. Am ales sa invat sa-mi port mie de grija. Sa-l las pe sotul meu sa se descurce cu consecintele consumului sau de alcool, si sa las in grija lui Dumnezeu aceasta problema asupra careia eu nu aveam nici un fel de control. Si sa ma concentrez asupra mea. E foarte important.

    Intre dependent si codependent se stabilesc niste relatii speciale, prin care unul alimenteaza comportamentul celuilalt. Schimbarea apare atunci cand unul dintre cei doi schimba ceva in comportamentul sau. De regula este codependentul, adica tu. Dependentul, nemaiprimind ceea ce ii intretinea in mod automat consumul, poate accepta schimbari in viata sa. Doar asa.
    Sunt multe de spus, Stefan. Si despre iertare. Si despre detasare. Si despre Dumnezeu. Putem vorbi despre toate aceste lucruri daca vrei.

    Vreau sa-ti mai spun ceva: la 39 de ani viata ta poate avea un nou inceput. Eu m-am casatorit la 41. Prima data. Si ultima. 🙂 Si este foarte bina asa. Nu as schimba nimic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website