Majoritatea dintre noi am fost educate sa nu ne spalam rufele murdare in public. Ni s-a pretins sa aparam imaginea familiei si sa mentinem mentalitatea a „ce vor spune vecinii”. Intr-o anumita masura, este necesar sa luam in considerarea opinia celorlalti – traim intr-o societate organizata – dar, putem cadea in extrema si exagera rau de tot.

Comportamentul alcoolic este dureros, crud, violent, intimideaza – si este usturator de penibil. Dar, daca nu spunem si nu facem nimic, ii permitem alcoolicului sa raman intr-o inconstienta senina de efectul produs asupra noastra. De fapt, tacerea noastra ii spune ca totul este in ordine! Dacanu i se spune ca ceva nu este in regula, este normal si firesc sa creada ca ceea ce face este perfect acceptabil.

Nevoia de a evita situatiile penibile este o motivatie puternica. Cei mai multi dintre noi merg pana in panzele albe ca sa nu se simta jenati sau sa nu aduca pe altii in aceasta situatie. Dar, daca lasam ca aceasta nevoie sa ne dirijeze si o singura actiune, suntem pe drumul sigur al intretinerii comportamentului adictiv. Este adevarat ca daca vom vorbi, ne vom trezi stand jenate in „lumina reflectoarelor”. Tacem din cauza acestei temeri? Trebuie sa luam in considerare consecintele tacerii noastre. Sa zicem ca suntem la o petrecere, iar alcoolicul s-a imbatat (ce altceva stie sa faca?). Nu vrem sa atragem atentia asupra noastra prin aratarea a ceea ce este oricum evident deci, ne asezam in liniste pe scaunul de langa sofer pentru a porni spre casa.

Care este mesajul pe care tocmai l-am transmis? Mai intai, l-am lasat pe alcoolic sa inteleaga ca nu este destul de beat ca sa-si piarda controlul si apoi, avem destula incredere in condusul lui in stare de ebrietate si ne putem pune viata in mainile lui. Motivul nostru este destul de clar – „Mai bine mor decat sa ma pun intr-o situatie penibila.” In plus, l-am lasat pe alcoolic in amagirea confortabila ca este stapan pe situatie. Haideti sa reflectam un pic la o astfel de situatie. E O NEBUNIE!

Sa nu facem greseala de a presupune ca el chiar cunoaste sentimentele noastre cu privire la bautul lui. Nici vorba! In aceasta lume nu exista cititori de ganduri. Daca nu vorbim, el nu are de unde sa stie. Oricum, el este sedat din cauza alcoolului, iar TACEREA NOASTRA INSEAMNA CONSIMTAMANT!

Conspiratia tacerii in jurul alcoolismului cuprinde toate aspectele vietii. Afecteaza vecinii si prietenii, doctorii si consilierii, dar in special pe cei din anturajul imediat. De fapt, se poate ca si altii sa ne imite comportamentul. Daca ne purtam in genul „multumesc, totul e in regula”, ce sa faca ei? Daca nu ne incumetam sa-i spunem „Esti beat si dezgustator, iar eu ma simt penibil”, cine o va face? Dar, cand dam glas sentimentelor noastre este vital sa nu vorbim pe un ton sacaitor sau acuzator. Afirmatiile pe care le facem, sa fie simple si la obiect.

Sacaitul este la fel de daunator – si este tot o aprobare tacuta – ca tacerea, pentru ca ii da dreptate alcoolicului in fata noastra. „Nu as fi nevoit sa beau, daca nu m-ai bate atata la cap!” – raspunsul lui defensiv, la care ne putem astepta. Si astfel, lumina reflectoarelor se indreapta asupra noastra, mutandu-se de pe adevarata problema.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website