Dumnezeu crucificat. Ultimul act al compasiunii.

Creatorul sacrificat pentru creatia Sa. Dumnezeu il convinge pe om, o data pentru totdeauna, ca ar da totul, ar plati orice pret pentru a-si salva copiii. Ar fi putut sa renunte. Ar fi putut sa-si intoarca spatele. Ar fi putut sa se departeze de mizeria creata de omenire, dar nu a facut-o.

Dumnezeu nu a renuntat.

Atunci cand oamenii din orasul sau au incercat sa-l arunce de pe stanca, nu a renuntat.

Cand fratii sai l-au ridiculizat, nu a renuntat.

Atunci cand a fost acuzat de blasfemie la adresa lui Dumnezeu, chiar de cei care nu aveau nici o frica de Dumnezeu, nu a renuntat.

Atunci cand Petru I s-a inchinat la cina si apoi l-a renegat in mijlocul evenimentelor, nu a renuntat.

Atunci cand oamenii L-au scuipat in fata, El nu i-a scuipat inapoi. Atunci cand trecatorii L-au lovit, El nu i-a lovit inapoi. Atunici cand biciul i-a lovit spatele, El nu s-a intors si nu a cerut armatei de ingeri sa ia acel bici si sa-l invarta dupa gatul soldatului care L-a lovit.

Si cand mainile omenesti au tintuit, in cuie,  mainile divine pe cruce, nu au fost mainile soldatilor cele care au tinut nemiscate mainile lui Isus pe cruce. A fost Dumnezeu cel care le-a tinut nemiscate. Aceleasi maini care au format oceanele si au ridicat muntii. Aceleasi maini care au desenat zorii-de-zi si au dat forma fiecarui nor. Aceleasi maini care au tiparit un plan incredibil pentru tine si pentru mine.

Fa o plimbare pe deal. Pana la Calvar. Pana la cruce unde, cu sange sfant, mana care te-a pus pe tine pe planeta, a scris urmatoarea promisiune :” Dumnezeu Isi va da singurul Fiu, mai degraba, decat sa te dea pe tine.”

Din „Darul pentru toti oameni” – de Max Lucado

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website