O cunosc. Ii cunosc toate laturile. I-am exporat  profunzimile – multumesc Bunului Dumnezeu ca nu i-am atins limita. Ii cunosc respiratia ingreunata, lipsa de putere, tristetea, privirea pierduta, ochii lipsiti de licarire si vorbele greoaie si pline de amaraciune, gustul lacrimilor varsate ca la comanda si izbucnirile emotionale ca niste bombe ucigatoare. Oooh, o cunosc…

Se poate ca schimbarile datoratei varstei sa fie unul dintre focarele ei. Dar, cu siguranta, se alimenteaza din deznadejdea mea si din sentimentul desertaciunii. Atunci cand revine, viata pare lipsita de sens, toate lucrurile sunt gresite, toti oamenii sunt de vina, nimic nu mai prezinta interes si numai canapeaua pe care zac intinsa mai este importanta.

Nu iau antidepresive atunci cand cad in depresie.  Am convingerea ca nu ele sunt solutia. Pentru ca nu este o boala a trupului ci este o boala a sufletului, si iau medicamente pentru suflet.

Vreau sa o expun in totalitate. Ea nu este o anumita entitate care apare deodata, pe nepregatite. Ci o generez incet-incet, zi de zi, clipa de clipa, prin deciziile pe care le iau, prin gandurile pe care mi le gandesc, prin raspunsurile pe care le dau, prin lucrurile pe care nu le fac. Vreau sa-i desconspir stratagemele si sa-i asigur contraofensiva pentru fiecare dintre ele.

E pretutindeni. E subtila. E persistenta. E morbida. E motivul real al sinuciderilor celor care i-au atins limita. Este ascunsa in sticla alcoolicului.

3 thoughts on “Depresia

  1. In primul rand, simona, numai cine a trecut pe aici sau inca se taraste prin aceasta vale a umbrei mortii poate sa inteleaga cuvintele tale de mai sus… Pentru ca depresia este mai mult decat o boala, este moartea lenta a sufletului. De aceea recuperarea este atat de grea, pentru ca nu gasesti resursa, nu gasesti acel „ceva” care de care sa te agati. Ai vrea sa faci contrariul gesturilor pe care le-ai facut, a deciziilor pe care le-ai luat, a gandurilor care, incet-incet, te-au adus pana aici. Dar simti ca nu ai energia, motivatia, speranta necesare sa te misti in acea directie. Nu vezi sensuri ale lucrurilor de langa tine, nu vezi sensuri in tine. Este „boala” in care aproape ca nu poti sa intinzi mana pentru a o prinde pe a Lui Dumnezeu, Cel care, neincetat, isi are bratul intins spre noi… Ai vrea, si nu stii cum sa o intinzi si tu spre El.
    Un singur lucru te tine ca sa nu fii distrus de acest sol al intunericului: credinta. Ca undeva aceasta mana intinsa exista, ca undeva exista o dragoste care nu poate fi biruita, ca undeva, in tine insuti, adanc, tainic si minunat de frumos, exista un licar de lumina firav, dar de o putere nebanuita, netarmurita. Iar acea prezenta esti tu, in esenta ta, in existenta ta pura, in natura ta cea dincolo de orice cuvant, lumina din lumina dumnezeiasca. Ca acolo, in imbratisarea de nedespartit, Dumnezeu si cu tine sunteti una, intr-un mod indescriptibil… E momentul in care realizezi ca nimic altceva nu mai conteaza. Insa acest lucru conteaza maxim! Atunci iti dai seama ca bratul acela intins al Lui Dumnezeu ti-a cuprins bratul mereu, fara incetare, fara ca macar vreo clipa sa fi lasat din stransoarea Sa, si ca ce mai ramane nu este altceva decat sa sa-ti inclestezi palma, degetele in jurul bratului Sau.
    Nu exista intunecime a sufletului tau in care sa te scufunzi si El sa nu fie prezent. Pentru ca este mai tare ca moartea. El este Viata! Si Viata asta este in tine. Si Viata asta esti tu.

  2. Nu pot adauga nimic cuvintelor tale … Tot ce ai spus este adevarat …

  3. Eu am avut probleme cu jocurile de noroc in jur de 7-8 ani. Am trecut prin diverse perioade, consilieri, etc nimic nu a dat vreun rezultat cu adevarat. Acum un an si ceva am inceput terapia de grup la Centrul Armonia si m-am dus acolo pentru ca era gratis in primul rand. A fost binisor dar simteam ca revin iar si nu vroiam asta, asa ca am intrat pe tratament la ei. Am facut coaching si psihoterapie, iar la sfarsitul tratamentului mi-am luat o meditatie audio pe care o ascult de fiecare data cand consider ca trebuie. Am in prezent un an de cand nu am mai intrat in cazino, nu am mai jucat la aparate. Mai bag din cand in cand bilete la pariuri, dar nu mai mult de 2-5 lei pe bilet. Nu ma considet vindecat pt ca e o boala grea asta, dar sunt mult mai stapan pe deciziile mele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website