Poate ca unii dintre noi asa am fost crescuti. Ni s-a spus de mici ca nu exista nimic dincolo de azuriul cerului, pe Luna nu este nici urma de Dumnezeu … Ca totul are de-a face numai cu religia, care ar fi doar pentru cei slabi de minte si usor de manipulat … Totul este doar un mit, iar Biblia o colectie de povesti … Arheologic sunt dovezile putine … Sau, poate chiar mai mult decat atat, am invatat sa contestam chiar si dovezile existente, refuzand sa credem intr-un Dumnezeu Biblic care este asa si asa … si urmeaza o multime de argumente menite sa discretizeze orice urma de divinitate … Am invatat ca nu ne putem baza decat pe noi insine si pe ceea ce se afla in mintea noastra …

Problema cu noi, oamenii, este ca suntem fiinte inchinatoare. Chiar daca Il negam pe Dumnezeu, ne inchinam totusi altor „zei”, acele lucruri pe care le consideram esentiale sau chiar vitale vietii noastre. Exista in viata fiecaruia dintre noi un „ceva” in jurul caruia se invarte intreaga noastra existenta, de care depindem si pentru care am face tot posibilul sa nu il pierdem: banii, ego-ul, familia, cariera si multe altele.

Acum, aici, ne aflam in situatia in care intelegem ca nici unul dintre acesti „zei” nu ne-au fost de ajutor. Mai mult, unii chiar ne-au tradat. Banii nu ne-au fost de folos in toate luptele pe care le-am dus cu alcoolismul. Ego-ul nostru este destul de terfelit, ne simtim infranti si a trebuit sa recunoastem ca nu putem schimba nimic in comportamentul alcoolicului nostru, indiferent cat de dibaci ne-am straduit sa fim si cate de „bine” le-am stiut noi pe toate. Familia este si ea satula si obosita de ceea ce se intampla, bai mai mult nici nu mai credem atat de mult in ea, de vreme ce inseamna pentru noi atat de multa suferinta. Succesul in cariera nu umple golul din inima si nu alina durerea pe care o simtim…

Sa fie oare momentul in care sa lasam la o parte mandria si sa acceptam ca avem nevoie de ajutor? De ajutorul cuiva care este mult mai intelept si mai puternic decat noi? Sa fie oare momentul in care sa intelegem ca nu putem judeca cu mintea ceva ce tine de spiritual? Sa fie oare momentul in care sa acceptam ideea ca ar putea sa existe ceva mult mai mult in viata noastra? Lumea materiala nu ne-a fost de mare folos in aceasta lupta, iar lumea noastra emotionala este tulburata si confuza. A venit oare clipa in care sa recunoastem ca avem nevoie de vindecare? Sa fie oare momentul in care sa spunem: „Bine … Daca existi, vreau sa Te cunosc!” ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website