Poate ca deseori nu suntem constienti de felul in care ne purtam cu noi insine. Multe lucruri  le consideram a fi adevarate si valoroase dar, daca indepartam din fata ochilor mintii oglinda distorsionata prin care ne privim, ceea ce vedem ne poate indurera pana in oase. Eu am trait o astfel de experienta.

Am trait o viata intreaga incercand sa-i multumesc pe cei din jurul meu. In limba engleza, acest comportament se numeste „people pleasing” – a face pe plac celor din jur. Traiam o inconstienta teama de a fi respinsa, pe care eu am asimilat-o sub forma unui „om cu suflet bun”. Mereu m-am straduit sa fac pe plac celor din jurul meu. Foarte adesea, impotriva a ceea ce simteam cu adevarat si chiar impotriva fiintei mele. M-am intors impotriva mea, avand convingerea ca oferind totul, neconditionat, nu fac decat sa dovedesc altruism. M-am lasat la urma in propria mea viata, neglijandu-ma si inhibandu-mi orice dorinta care ar putea sa contravina parerilor celor din jurul meu. Intr-un mod subtil, sub o aparenta a bunatatii, imi respingeam propria fiinta.

A existat un moment, candva prin primavara anului trecut, cand am inceput sa inteleg ce anume imi faceam mie insami cu propriile mele alegeri. Socul a fost atat de mare incat am intrat rapid intr-o adanca depresie. Aproape ca imi era imposibil sa cred ca ceea ce eu numeam „bunatatea inimii mele”, era in realitate o nevoie disperata de acceptare si confirmare pentru care fusesem in stare sa renunt la identitatea mea si respectul meu fata de mine insami. Ce mare minciuna … Practic, mi-am sabotat propria viata …

Mi-a fost foarte greu sa spun primul NU. Cand am inceput sa inteleg ca bunatatea mea nu este pe dea-ntregul nevinovata, ca mereu asteptam in schimb un cuvant de acceptare si de apreciere, mi-am dorit sa incep sa schimb ceva. Si, lucrul pe care l-am acceptat cel mai greu a fost sa-mi ofer mie bunatate neconditionata. Pentru ca aceasta bunatate neconditionata a mea fata de propria me fiinta implica adesea si un NU care ar fi putut sa deranjeze pe cineva.

Am acceptat realitatea faptului ca a fi bun inseamna a da fara a astepta nimic in schimb. Dar, a trebuit mai intai sa invat sa fiu cu adevarat buna cu mine insami.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website