Codependenta mea s-a format in copilarie. Desi parintii mei nu au avut adictii, am trait in limitele unei familii normale, implicarea mea de foarte mica in problemele familiei au creat toate premisele codependentei mele.

De-a lungul vietii, nu am avut nici o idee despre codependenta. Atata doar, ca nu intelegeam ce este gresit cu mine. Aveam un talent deosebit de a o da in bara in toate relatiile . Faptul ca am crescut in familia mea fara a avea nici o bariera personala, m-a facut sa cred ca acest lucru este valabil in cazul tuturor. Imi imaginam ca prietenii buni sunt osmotici, si chiar si casnicia mi-o imaginam ca pe o frumoasa osmoza, in care cei doi devin atat de unul singur incat fiecare respira prin nara celuilalt.

Ani la rand m-am intrebat cine sunt. Imi pierdusem identitatea, crescand intr-un mediu in care tata avea intodeauna dreptate si el hotara toate lucrurile pentru fiecare dintre noi. Nu ma puteam opune si nu primeam niciodata un argument pentru deciziile pe care le lua.

Am crescut fara sa pot spune NU, pentru ca nu invatasem acest cuvant. Si mai apoi,  am trecut prin multe situatii in care lipsa NU-ului din alegerile mele, mi-a risipit si mai mult identitatea.  Viata mea devenise treptat un haos din care nici eu nu mai intelegeam nimic. Lucrurile s-au acutizat atat de tare incat am ajuns la atacuri de panica.

M-am straduit foarte tare sa inteleg ce este cu mine si sa gasesc vreun remediu situatiei in care ma aflam. Intr-un final, Remediul m-a gasit pe mine.

Am facut cunostinta cu Cristos in urma cu 4 ani. Ma uit in urma, si sunt uimita de felul in care s-a schimbat viata mea. De felul in care eu m-am schimbat. Isus mi-a redat identitatea si demnitatea. Simt cum vertebrele fiintei mele si-au reluat pozitia pentru care au fost create, iar eu nu ma mai tarasc ci merg in picioare. Cristos este iesirea mea din codependenta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website