„14. Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre.15. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.” – Matei 6

Suntem adesea raniti de cei din jurul nostru. Uneori, in mod intentionat, alteori fara intentie. Traind alaturi de un dependent, simtim acut durerea ranilor provocate, mai mult sau mai putin intentionat, de catre acesta. Fericirea sau nefericirea noastra depind de felul in care facem fata acestor rani.

Cand „imbuteliem” aceste rani si ne agatam de ele ne umplem de resentimente. Daca cineva ne-a ranit cu multa vreme in urma si inca suntem agatati de acea durere, nu facem decat sa ne otravim singuri viata. Pentru propria noastra sanatate si fericire, trebuie sa invatam sa iertam.

Dumnezeu ne cere sa iertam si vom fi la randul nostru iertati. De fapt, Isus insusi ne spune: „daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.” Iertarea pe care o dam este strans legata de iertarea pe care avem nevoie sa o primim.

Adesea ne incapatanam sa nu acceptam acest adevar simplu. Ne gandim ca am fost atat de raniti, ca am suferit atat de mult, incat nu putem sub nici o forma sa iertam acea persoana. Si nu-i dam drumul sub nici o forma. Totusi, intr-o astfel de situatie, trebuie sa avem grija sa nu pacatuim, pentru ca nu vom primi iertarea Tatalui daca gresim. Si putem oare noi trai fara sa comitem nici un pacat?

Trebuie sa ne facem un bine lasand trecutul sa plece. Daca cineva ne-a ranit, este cazul sa-l eliberam, sa-i dam drumul. Aceasta este una dintre valorile rugaciunii. Ne ajuta sa ne eliberam. Iertarea este singurul mod prin care ne putem elibera de trecut. Iertam si ne eliberam. Ne traim viata mai departe. Iertarea sterge caseta pe care este inregistrat acel moment in care am fost raniti. O caseta care este pusa la nesfarsit pe replay si se deruleaza din nou si din nou in mintea noastra.

Toata drama prin care am trecut alaturi de sotul meu, in perioada in care el consuma, m-ar fi ucis sufleteste pana acum daca nu as fi invatat sa-l iert. Am invatat sa-l iert de fiecare data, sa nu adun in mine rani si dureri care nu aveau nici un alt rost decat sa ma impiedice sa merg mai departe. Si, de fiecare data, dupa ce izbucneam in crize la adresa consumului sau, mergeam si imi ceream iertare de la el. Pentru felul in care i-am vorbit, pentru felul in care l-am tratat. Facem acest lucru si acum, ori de cate ori gresim unul fata  de celalalt: iertam si ne cerem iertare unul celuilalt, si in rugaciune, impreuna ii cerem iertare Tatalui nostru ceresc. Si relatia noastra creste frumos si sanatos.

Atunci cand ne eliberam de ranile si durerile noastre, reflectam  harul Tatalui nostru ceresc, Cel care ne iarta si care „nu oboseste niciodata iertand”. (Isaia 55:7). Inseamna ca ii dam lui Dumnezeu iubirea noastra; ii dam lui Dumnezeu vietile noastre; si, facand aceste lucruri, ii dam Lui slava.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website