Imprumuta-mi pentru o vreme speranta

Se pare ca am ratacit-o pe a mea.

Simtaminte fara speranta, pierdute, ma insotesc zilnic,

durerea si tulburarea imi sunt tovarasi.

Nu stiu incotro sa ma intorc;

privind inainte spre viitor nu intrezaresc

imagini ale renascutei sperante.

Vad vremuri tulburi, zile indurerate, tragedii.

Imprumuta-mi pentru o vreme speranta

Se pare ca am ratacit-o pe a mea.

Tine-ma de mana si imbratiseaza-ma

asculta-mi toate ratacirile, vindecarea pare departe

Drumul spre lumina e singuratic si lung.

Imprumuta-mi pentru o vreme speranta

Se pare ca am ratacit-o pe a mea.

Stai prin preajma, am nevoie de prezenta, inima si dragostea ta.

Priveste-mi atat de reala durere prezenta.

Ganduri confuze si triste ma asalteaza mereu.

Imprumuta-mi pentru o vreme speranta

vremea vindecarii va veni curand

si-mi voi impartasi invierea, speranta si dragostea cu altii.

din „Biruinta asupra intunericului” de Neil. T. Anderson

– pentru Codruta

One thought on “Imprumuta-mi speranta

  1. Atatea sperante nasc ochilor
    izvoare soptind degetelor periind nemurirea
    despre splendorile ingerilor acum cazuti
    aripi nadajduind regasirea…

    chiar daca limbile clopotelor
    povestind despre amagite inchipuiri tac
    rasar icoane imprastiind lumina lacrimilor….
    dincolo de lemnul minunilor ce le strabat….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website