Prima data am invatat sa fim fetite si baietei cuminti. Dupa aceea am preluat stereotipiile sotilor si sotiilor de treaba si, mai tarziu, ale parintilor cumsecade. Chiar ca ne-am dat toata silinta pentru a deveni oameni buni! Iar daca cineva ne acuza ca nu ne ridicam la nivelul asteptarilor , devenim teribil de macinati de vina si sarim sa ne comportam cum „ar trebui”. Oare nu stie alcoolicul prea bine lucrul acesta?

Deci, vom auzi din partea lui urmatoarele: „Daca m-ai iubi cu adevarat, ai … ” , „O mama buna mi-ar da banii pentru … ” , „Daca e ceva ce nu pot suporta este o sotie sacaitoare, care … ” si foarte bine-cunoscuta conluzie: „E de mirare ca beau?” Mesajul nimicitor din aceste afirmatii inducatoare de vina este: „Fa cum vreau eu. Lasa-mi bautul in pace. (Acesta este sfant si de neatins.) Tu esti adevarata problema!”

Dar, o vina bine intretinuta nici nu are nevoie de mesaje din partea lui, pentru a fi declansata. Toate acele ganduri de „daca numai … ” ni se invart oricum in cap. „Daca as fi un parinte, copil, gospodina, sot, sotie etc mai buna … ” Suntem in stare de orice, numai sa scapam de acel groaznic sentiment de vina! Acum, chiar ca suntem in incurcatura. Alcoolicul ne-a „inhamat” vina pentru a-si mentine si proteja obiceiul, si ne trezim crezand urmatoarele: „Poate ca fac ceva gresit. Daca as reusi numai sa-mi dau seama cum sa fac bine, ar disparea acel comportament nesuferit al alcoolicului!” Chiar credem asta? Acest gand singur il poate face pe alcoolic sa stea beat!

Sa zicem ca sotul ne vine acasa facut praf, iar casa este intoarsa pe dos. Saptamana asta am fost la o intalnire cu grupul de sprijin pentru codependenti si la un program de consiliere pentru familie, iar el este pe cale sa starneasca un scandal si sa plece vijelios la bar, ori sa ne faca sa ne simtim vinovate pentru ca el sa poata bea linistit acasa.

Se leaga de deranjul din casa, incepe sa injure si sa strige si mai tranteste, pentru subliniere, cateva piese de mobilier. „Nu pui mana pe nimic in casa asta” striga  … Ce rusine si ce rusine incepe sa ne framante! Mintea deja ne zboara prin casa, insfacand aspiratorul, stergatorul de praf, buretele … INSA, NE PUTEM OPRI! Putem sa-i spunem vinei sa se opreasca din bazait la punctul zero al adevarului.

„Da, ai dreptate, casa asta este o mizerie. Am fost la mai multe programe despre alcoolism, saptamana asta. In momentul de fata este prioritatea mea.” Si zambim bland, iesind din camera.

Haideti sa nu mai permitem sentimentului de vina sa ne duca de nas! Mai bine sa ne folosim mintea. Ascultam expertii, membrii grupului de sprijin pentru codependenti care au experienta, care cunosc strambele si ocolisurile modului de gandire alcoolic, si drept urmare gandirea noastra va deveni mai limpede. Cea mai buna regula de urmat ar fi: „Simte-te vinovata daca trebuie, dar nu actiona in consecinta!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website