Traiul in preajma alcoolismului este in cel mai bun caz mizerabil. Depunem eforturi uriase si investim cantitati imense de energie si timp pentr a-l face mai suportabil. Dar, durerosul adevar este acesta: nu a functionat. Iar in adancul sufletului, stim asta … Cand, in sfarsit, lasam mandria la o parte si „iesim in public” in cautare de ajutor, fie intr-un grup de sprijin pentru codependenti fie in consiliere particulara, aproape imediat primim un soc. Ni se spune ca tot ceea ce am facut pana acum a intretinut boala alcoolicului.

Cuvantul „intretinere” ne deruteaza. Stiam ca acest cuvant are si intelesul de a acorda cuiva ajutor. Dar, in cazul alcoolismului, nu are acelasi inteles, ci inseamna prezervare, protejare si mentinerea dependentei.

Oare chiar am facut toate aceste lucruri? Si daca da, cum de nu ne-am dat seama? Am inteles ca intretinerea apare atunci cand ne comportam asa cum am fost crescuti acasa – asumarea curajoasa a raspunderii, efortul de a pastra un camin linistit, incercarea de a-i apara pe cei din jur de durere si suferinta – adica … atunci cand incercam sa facem lucrurile cat mai bine!

Cum putem inceta aceasta inlesnire? Simplu – reevaluand tot ceea ce am invatat sa facem pana acum!

Nu trebuie sa uitam ca alcoolicul spune si face lucruri doar ca sa-si protejeze bautul – adica dependenta. Odata ce alcoolismul a pus stapanire pe el, aceasta devina prima si unica sa preocupare. In timp ce incepem sa ne uitam la propriul comportament, sa incercam sa observam in liniste ce anume face el pentru a ne antrena pe noi in mentinearea consumului sau. Din pacate, se pare ca in societatea noastra totul favorizeaza consumul alcoolicului, mai ales in primii ani, cand consumul lui este probabil excesiv dar pare inca suficient de „controlat” pentru a fi acceptabil din punctul de vedere social.

Mai tarziu, cand consumul devine mai imprevizibil – uneori relativ normal, alteori scapat de sub control – speram ca este numai o faza trecatoare si ca situatia se va imbunatati. Sau credem in promisiunea (sincera) de a doua zi ca „de acum incolo va fi altfel.” Scufundarea in alcoolism se produce atat de treptat incat cu totii suntem antrenati intr-o falsa speranta – inclusiv alcoolicul.

Dar, trebuie sa intelegem ca alcoolismul este o boala care se inrauteste pe zi ce trece, niciodata nu se amelioreaza. Cu cat noi si cei din jurul nostru intrerupem mai repede intretinearea, cu atat creste probabilitatea ca alcoolicul sa-si recunoasca starea si sa incepa recuperarea, inainte ca afectiunile creierului sau dependenta prea indelungata sa faca acest lucru foarte dificil sau chiar imposibil.

Noi, codependentii sau co-alcoolicii, suntem implicati in aceasta intretinere, constransi fiind de motive personale sau sociale. Aceste motive, desi bune in esenta lor, chiar generoase – devin in prezenta alcoolismului deformate si gresit folosite.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website