Tratamentele „la domiciliu” nu au nici un efect. Tincturile, picaturile, pastilele nu au nici un efect pe termen lung. Boala alcoolicului nostru drag nu dispare cu o pastila, oricat de mare ar fi reclama facuta acelei pastile.

Cicaleala, reprosurile, argumentarile – mai ales cand este deja baut – nu au nici un efect, dupa cum bine am observat cu totii acest lucru. Toate astea el si le-a administrat deja singur, pentru ca sentimentele de vinovatie si constienta starii in care se afla nu au fost dizolvate de alcool. Stie toate esecurile, tradarile, responsabilitatile neglijate, iar faptul ca i le reprosam mereu, este ceva ce greu mai poate sa suporte. El aude atat cat poate sa indure, iar pentru restul isi inchide urechile. Fie treaz, fie beat, gandirea alcoolicului este amestecata. Orice provocare la discutie pe tema consumului de alcool, il va pune in ipostaza de a minti. Si, nu are rost sa-l obligam sa promita lucruri pe care nu le va putea indeplini.

Ar trebui sa renuntam si la aerul de martir pe care il avem adesea. Sensibilitatea alcoolicului este crescuta, iar el deja judeca atitudinile celor din jur fata de el. El poate recunoaste orice detaliu din gesturile noastre, din expresia fetei, din tonul vocii. Daca una spunem, dar gandim diferit, el intodeauna va sti care este adevarul din mintea noastra. Si va reactiona la dispretul din mintea noastra, la scepticismul rusinea si neincrederea pe care le simtim. Dar, daca bunatatea si afectiunea sunt reale, daca acestea le va simti in tot ceea ce spunem si in tot ceea ce facem … abia atunci s-ar putea sa ne creada, sa ne asculte si poate sa ne si raspunda pe masura.

Mai trebuie sa lasam in pasul 1 si santajele emotionale. Dependenta este mai puternica decat vointa, si nu va putea raspunde asa cum ne asteptam la noi la un apel de genul: „daca m-ai iubi, nu ai mai pune gura pe bautura…”

Daca nu putem duce pana la capat o conditionare, este mai bine sa nu o facem. Este un dezastru emotional pentru ambele parti. Daca am spus ca-mi fac bagajul si plec, dar nu o fac … eu ma simt infranta, iar el nu va lua in serios cuvintele mele. Daca ne este amenintata siguranta, promisiunea plecarii trebuie dusa la indeplinire.

Am aruncat si eu sticlele de bautura gasite prin casa. Le-am izbit de pereti, le-am varsat in chiuveta, mi-am aruncat frustrarile asupra lor deformandu-le cu acea furie cu care l-as fi strans de gat pe sotul meu … Nu s-a intamplat nimic bun. Am aruncat banii la chiuveta, iar furia si deznadejdea l-au impins pe sotul meu sa bea si mai mult.

Tot ceea ce facem, atunci cand facem, are rolul de a furniza alcoolicului motive sa bea. Desi intentiile noastre sunt bune, dorinta noastra de a-l sti vindecat este reala, ceea ce facem are efectul opus a ceea ce ne-am  dori sa se intample. ” Las’ ca-l face mama bine” – asa cum obisnuiam adesea sa-mi spun – nu functioneaza. Eu nu l-am putut face bine.

Singurul lucru pe care l-am obtinut a fost eliberarea mea de tensiuni. Pentru o perioada scurta de timp.

Toate aceste „terapii la domiciliu” au ca rezultat indepartarea partenerilor si incurajarea alcoolicului in consumul sau, deoarece nu gaseste nici un motiv pentru care sa se confrunte cu boala lui.

Haideti sa le lasam aici, in pasul 1, o data ce am acceptat dureroasa realitate ca nu putem face nimic … nu asa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website