Inainte de a ne alatura grupului de sprijin, nu ne-am gandit ca am putea sa cerem cuiva ajutor. Am gandit gresit ca asta ar fi fost un semn de slabiciune, iar noi ar fi trebuit sa fim puternici. Am fost atat de speriati in diferite situatii, si totusi atat de putin dorinci de a cere ajutor.

Venind in acest grup de sprijin, am facut primul pas in ruperea barierelor care ne opreau sa cerem ajutor. De atunci, dorinta noastra de cere ajutor in continuare, ne da speranta si cresterea pe care nu le-am fi obtinut altfel.

Pasul 7 sugereaza ca trebuie sa-i cerem lui Dumnezeu ajutorul de care avem nevoie. Unora dintre noi ne este mai usor sa cerem ajutor de la Dumnezeu decat de la alti oameni. Dar adevarata lectie consta in simpla cerere a ajutorului. Acceptand faptul ca avem nevoie de ajutor, ca nu putem face singuri toate lucrurile, ajungem constienti de legatura noastra cu toate domeniile vietii. Si asta ne linisteste. Ne simtim in siguranta. Apartinem cuiva. Suntem la fel ca ceilalti: ei au nevoie de noi, iar noi avem nevoie de ei.

„”Isus strabatea toate cetatile si satele, invatand pe norod in sinagogi, propovaduind Evanghelia Imparatiei si vindecand orice fel de boala si orice fel de neputinta, care era in norod. Cand a vazut gloatele, I s-a facut mila de ele, pentru ca erau necajite si risipite, ca niste oi fara pastor.”  (Matei 9:35-36)

Unii dintre noi, care citim aceste versete, cunoastem in cele mai profunde feuri, ce inseamna sa fi necajit si risipit. Dar, la fel precum un pahar de apa umplut pana la semnul care indica jumatatea, vietile noastre nu sunt pe deplin goale. Vedem din aceste versete ca Marele Pastor ii cara pe aceia dintre noi care sunt sau care vor fi necajiti si risipiti. Adesea ne regasim in situatii despre care credem ca sunt fara iesire, fara intoarcere si fara nici o posibilitate de ajutor. Vestea ce buna si grozava este ca exista cineva caruia Ii pasa de noi. Avem pe cineva care intelege situatia in care ne aflam, mai bine chiar decat o intelegem noi. Avem in ceruri un prieten care vegheaza asupra noastra zi si noapte. Avem cu adevarat un prieten in Isus. Trebuie sa ne reamintim mereu ca durerea noastra este temporara. Suferinta noastra este doar un clipait scurt pe ecranul radarului. Avem in Isus nu numai o speranta prezenta pentru un maine grozav, dar si un Dumnezeu plin de compasiune care ne insoteste si este alaturi de noi cu fiecare pas pe care-l facem in calatoria noastra aici, pe pamant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website