Nu devine toata lumea nervoasa in fata unui copil indisciplinat? Sigur, e depresiva o ploaie torentiala cand inca mai avem de alergat sa rezolvam probleme prin oras. Si pierderea unui loc de munca poate fi oricum numai incurajatoare nu. Sau poate? Este o adevarata revelatie sa observam cat de diferit reactionam fiecare dintre noi la experientele prin care trecem. Sa vedem mai degraba jumatatea plina a paharului dect pe cea goala, este clar o problema de decizie personala.

Multi dintre noi am suferit din cauza atitudinii negative. Pana cand am intrat in programul celor 12 pasi ne-a fost foarte greu sa intelegem ca este in puterile noastre sa savuram fiecare experienta, sa le privim ca pe niste puncte din programul nostru de invatare, sa admitem ca fiecare experienta este menita sa ne binecuvanteze calatoria.

Viata trece atat de repede iar noi avem atat de multe lucruri de invatat de-a lungul ei. Acceptand fiecare moment ca fiind un moment sacru si ca fiind exact ce ne trebuie, vom diminua tendinta noastra  de a privi negativ experientele prin care trecem.

„Doamne, spune-mi care este sfarsitul vietii mele, care este masura zilelor mele, ca sa stiu cat de trecator sunt.” (Psalmul 39:4)

Ce sansa avem in fiecare zi sa respiram si sa traim. Dar, multi dintre noi am pierdut atat de multe din viata. Am pierdut frumusetea a ceea ce ne inconjoara, pana cand …

Pierdem din vedere frumusetea pana cand vedem sfarsitul vietii noastre. Pentru multi dintre noi adevarata pace, liniste si bucurie apar numai cand sfarsitul calatoriei apare in raza noastra de vedere. Psalmistul nu se roaga pentru sfarsitul vietii ci pentru o viziune a acestui sfarsit. Pentru ca daca intelegem si vedem cat de scurta este viata, vom avea o viziune reinnoita asupra momentelor ei, evaluandu-le ca pe niste nestemate. Incepem sa traim cu adevarat atunci cand devenim capabili sa socotim ca fiind nespus de pretios fiecare moment care trece. Totusi, unii oameni nu vor fi multumiti cand vor vedea sfarsitul zilelor lor, pentru ca nu sunt pregatiti. Ei nu fac fata confruntarii cu ideea ca au esuat in a fi ceea ce Dumnezeu voia de le ei sa fie. Acestor oameni le este frica sa priveasca peste zare, pentru ca stiu in mod instinctiv ce-i asteapta cand vor trece dincolo. Dar, nu este niciodata prea tarziu sa ne schimbam destinatia pe care  luam dupa ce ne terminam aceasta calatorie. Putem veni oricand inaintea lui Dumnezeu si sa-L acceptam pe Cristos in inima si viata noastra. Astfel, viata noastra nu mai este femera. Pentru un crestin, la sfarsitul acestei vieti incepe o noua viata, plina de bucurie, pace, minuni si iubire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website