In grupul de sprijin ni se aduce adesea aminte ca ceea ce cerem in rugaciune nu este intodeauna cel mai bun lucru pentru noi. Noi putem avea doar o mica perspectiva asupra lucrurilor si viziunea noastra este adesea umbrita de situatia noastra prezenta, de intamplari si lucruri care ne distrag atentia zi de zi.

Daca simt ca ma depasesc problemele carora trebuie sa le fac fata, nu este nevoie sa i le povestesc lui Dumnezeu. El le stie deja. Nu Ii voi mai spune ce anume astept eu de la El, pentru ca oricum EL este cel care stie ce este cel mai bine pentru mine.

Cand am inaintea mea o situatie care este  peste puterile mele, cand nu stiu care este decizia corecta, cand nu stiu daca voi avea puterea sa duc lucrurile pana la capat, nu ma voi mai lupta de una singura. Il voi intreba pe Dumnezeu care sunt pasii pe care va trebui sa-i fac. Aceasta este rugaciunea: nu voi cere nimic, decat indrumare.

Ce sa-mi amintesc astazi:

„Toate rugaciunile, intr-un fel sau altul, marturisesc absoluta noastra dependenta  de Dumnezeu. Este un contact vital cu El. Atunci cand ne rugam cu adevarat, suntem noi insine. Din rugaciunile noastre gasim lumina de  a urma calauzirea in problemele si dificulatile noastre.” (Thomas Merton, Nici un om nu este o insula)

„Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt si se odihneste la umbra Celui atotputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred!” (Psalmul 91:1-2)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website