Cand am fost copii, multora dintre noi ni s-a spus despre Dumnezeu. Cu siguranta, am invatat cateva rugaciuni pe care le recitam in anumite momente. Dar, ca si adulti ne-am obisnuit sa ne descurcam cu toate lucrurile pe cont propriu. Ne-am gandit ca daca ne recunoastem fricile in fata altora, vom parea slabi inaintea lor iar ei vor avea putere asupra noastra. Mai mult, ne-am gandit ca ar fi fost o lasitate din partea noastra sa cerem ajutor de la Dumnezeu.

Acum vedem ca aceia dintre noi care s-au bazat pe Dumnezeu, si-au gestionat fricile mult mai bine decat aceia care s-au bazat doar pe propriile puteri. In sfarsit, am ajuns sa credem ca nu este prea tarziu pentru a reconsidera rolul lui Dumnezeu si a ne schimba perceptia despre El. Luand decizia de a ne supune Lui voia noastra  si a ne lasa viata in grija lui Dumnezeu, pastram deschisa usa pentru El si inlaturam fricile.

„In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste.” (1Ioan 4:8)

Frica poate fi un dusman teribil. Exista multe exceptii, dar atunci cand ne este teama sa-i lasam pe cei din jurul nostru sa fie ceea ce sunt cu adevarat, ii putem impiedica de la a-L glorifica pe Dumnezeu. Exista, de asemenea, multe exceptii dar daca ne este teama sa permitem lucrurilor sa se desfasoare in mod natural, putem opri voia lui Dumnezeu in aceste evenimente. Aici cuvantul cheie este „frica”. Pentru ca ne este frica, ne trezim adesea ca suntem cei care controleaza si „repara” oamenii si evenimentele. In loc de a fi controlorul si „reparatorul”, ar trebui sa lasam ca voia lui Dumnezeu sa se implineasca dupa planul Sau. Evident, multi pameni si multe evenimente nu sunt dupa voia lui Dumnezeu. Dar, chiar si in astfel de circumstante, trebuie sa fim curajosi si sa ne rugam. Trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu ca El sa intervina si sa faca lucrarea Sa, in timpul Sau, nu in timpul nostru. Atunci cand ne ste frica, trebuie sa ne rugam si sa ne intarim. Trebuie sa avem curajul de a-i lasa pe cei din jur sa esueze si sa faca greseli. Daca frica este cea care ne calauzeste comportamentul, trebuie sa invatam cum anume sa ne retragem si sa ne oprimeforturile de a interveni in treburile altora din cauza fricii pe care o simtim. Acestea fiind zise, exista milioane de exceptii pentru care sa nu ne retargem si sa nu intervenim. Daca vedem un comportament pacatos, putem interveni, nu in frica ci cu incredere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website