Sa avem sentimente bune fata de noi insine este o alegere. Si sa ne simtim vinovati, este tot o alegere. Atunci cand vina este legitima ea functioneaza ca o lumina de avertizare, spunandu-ne ca ne-am abatut de la drumul drept. Si, menirea ei se sfarseste aici.

Daca innotam in vinovatie, le vom permite celorlati sa ne controleze. Vom simti ca nu suntem suficient de buni. Ne va impiedica sa stabilim limite si sa intreprindem alte actiuni sanatoase in grija fata de noi insine.

Se poate sa fi invatat obiceiul de a ne simti vinovati ca o rectie instinctiva in fata vietii. Acum,  stim  ca nu este nevoie sa ne simtim in permanenta vinovati. Chiar daca am facut ceva ce a violat sistemul de valori, vina extinsa nu va rezolva problema. Va prelungi problema. Prin urmare, stabilim un amendament. Schimbam un obicei. Apoi ii dam drumul vinei sa plece.

Ce sa-mi amintesc astazi:

Nu trebuie sa uit ca Dumnezeu este iertator si credincios promisiunilor Sale. Este un Dumnezeu care nu oboseste niciodata iertand. Pentru orice greseala pe care am facut-o,  pentru orice pacat pe care l-am comis, daca imi voi cere iertare cu adevarat, El ma va ierta. Si nu numai atat, dar nici nu-si va mai aminti de ele. Si asta, nu din pricina mea, ci din pricina lui Isus si a jertfei Sale. Atunci, si eu trebuie sa ma iert. Nu trebuie sa port dupa mine un nesfarsit sentiment de vinovatie. Domnul meu m-a iertat … la fel voi face si eu …

” In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere;” (Efeseni 1:7-8)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website