Nu putem sa stabilim anumite limite si, in acelasi timp, sa avem grija de sentimentele celorlalti. Este imposibil; aceste doua actiuni sunt contradictorii.

Compasiunea fata de ceilalti este o calitate extraordinara! Si cat de dificil este sa folosim aceasta calitate pentru a stabili anumite limite!

Este bine sa avem grija de ceilalti si de sentimentele lor; dar, este de asemenea esential sa avem grija de noi insine. Uneori, pentru a ne purta de grija trebuie sa alegem sa facem acest lucru.

Unii dintre noi traim avand adanc inradacinat mesajul, dat de familie sau de biserica, ca nu trebuie niciodata sa ranim sentimentele celor din jur. Putem inlocui acest mesaj cu unul nou, unul care spune ca nu este in regula sa ne ranim pe noi insine. Uneori, atunci cand ne purtam noua de grija, ceilalti se vor simti raniti.

Dar, este in regula. Vom invata, vom creste si vom profita de experienta; si ei vor face la fel. Cel mai puternic si mai pozitiv impact pe care il putem avea asupra celorlalti, il putem obtine atunci cand ne asumam responsabilitatea fata de noi insine si le permitem celorlalti sa fie responsabili pentru ei insisi.

Faptul ca ne pasa este de ajutor. Dar, sa ne asumam responsabilitatea pentru cei din jur, nu ajuta. Putem invata cum sa pasim pe linia dintre acestea doua.

„Isus i-a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.”  Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”  In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii.” (Matei 22:37-40)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website