Faptul ca pastram tacere atunci cand un prieten vorbeste, nu ar trebui sa ne faca sa credem ca noi chiar ascultam. Purtam un dialog in mintea noastra, chiar si in momentele in care prietenii nostri ne impartasesc cele mai intime detalii ale vietii lor. De ce ne este atat de dificil sa ascultam?

Deteriorarea capacitatii noastre de ascultare a inceput probabil inca din copilarie. Ne-a fost mereu teama ca nu ne-am ridicat le nivelul asteptarilor, prin urmare eram in permanenta obsedati de ce anume vor spune ceilalti despre noi. Ingrijorarea a devenit un mod de viata si apropape ca nu mai faceam distinctie intre lucrurile banale si lucrurile cu adevarat importante. Am invatat sa ne tinem mintile prinse in capcana gandurilor.

Sa ascultam folosindu-ne inima este o deprindere noua. Atunci cand am incercat acest gen de ascultare, la inceput am fost atinsi de emotiile cuprinse in mesajul transmis. Apoi, propriile noastre ganduri pline de ingrijorare au inceput sa se retraga. Lasand ca durerea sau bucuria altcuiva sa ne atinga inima, ne-am inbogatit viata. Am ajuns sa intelegem ca atunci cand acordam atentie plina de iubire istorisirilor impartasite de cineva, vom descoperi in ele raspunsuri de care nici nu stiam ca avem si noi nevoie.

„Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi in veac; si anume, Duhul Adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi” (Ioan 14:16-17)

O minciuna: Asta este sfarsitul.

O minciuna: Nu ai cum sa iesi de aici.

O minciuna: Lucrurile vor fi si mai rele.

O minciuna: Lucrurile nu se pot repara.

Minciunile ne erodeaza speranta  si impiedica materializarea ei in viata noastra. Atata vreme cat traim aceste minciuni fara sa cautam sa le venim de hac, ele ne vor impiedica sa mai speram si sa ajungem dincolo de muntele ridicat de ele in viata noastra. Un lucru care noua ne scapa cel mai adesea este faptul ca minciunile nu sunt reale.  Acest pachet de minciuni sunt doar rodul imaginatiei noastre si a vointei noastre de a nu cauta sau de a nu vrea sa vedem adevarul. Adevarul este ca, viata noastra pamanteasca va ajunge la un sfarsit. Totusi, in viata noastra spirituala ne apropiem tot mai mult de marele nostru inceput. Adevarul este ca atunci cand ne gandim ca nu exista nici o modalitatea de a iesi dintr-o situatie, atunci ne-am inchis toate portile. Adevarul este ca intodeauna exista o cale de iesire, dat trebuie sa alegem sa credem adevarul nu minciuna. Adevarul este ca lucrurile se pot inrautati in anumite perioade ale vietii noastre, dar nu in fiecare parte din viata noastra. Adevarul este ca viata noastra spirituala poate inflori la orice varsta si in orice circumstante. Adevarul este ca daca vom crede aceasta minciuna, cum ca lucrurile se vor inrautati in viata noastra, lucrurile o vor lua razna numai pentru ca noi ne-am permis sa credem ca asa se va intampla. Adevarul este ca exista o cale prin care ne putem repara viata, dar pentru asta ar trebui sa vrem sa cautam, sa intrebam, sa batem la usa pentru a gasi calea prin care putem repara ceea ce s-a stricat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website