Conceptul de baza al recuperarii noastre, un concept care nu-si va pierde niciodata puterea de a face miracole, este acceptarea.

Acceptarea nu se intampla insa instantaneu. Adesea trebuie sa traversam un miraj de sentimente – sentimente de furie, alteori ne simtim jigniti, sau suntem tristi ori ne plangem de mila. Dar, daca acceptarea este tinta noastra, vom reusi.

Ce poate fi mai eliberator decat sa radem de slabiciunile noastre si sa fim recunoscatori pentru punctele tari pe care le avem? Pentru a vedea ce se afla in „pachetul” care se cheama „EU”  – sentimentele, gandurile, tendintele si trecutul – avem nevoie de acceptare, iar ea va aduce cu sine vindecare.

Acceptarea circumstantelor in care ne aflam va aduce si ea o vindecare miraculoasa. Pentru a schimba ceva, sau pentru a ne schimba, va trebui sa incepem sa ne acceptam pe noi insine, sa acceptam circumstantele si sa-i acceptam pe cei din jurul nostru exact asa cum sunt. Dupa aceea va trebui sa facem un pas inainte. Trebuie sa fim recunoscatori pentru noi insine si pentru circumstantele in care ne aflam. Adaugam si un pic de credinta si spunem „Stiu ca este locul si situatia in care trebuie sa ma aflu acum.”

Nu conteaza cat de mult se complica lucrurile, bazele nu-si pierd niciodata puterea de a ne reda echilibrul sufletesc.

Ce sa-mi amintesc astazi:

Atat de multa nefericire aduce in mine respingerea. Am dorit toata viata mea sa fiu acceptata, dar nu am cautat niciodata acceptarea din partea celei mai importante persoane din viata mea: Eu insami. Din acest moment ma accept eu pe mine insami exact asa cum sunt. Nu-mi mai doresc sa fiu altcineva, sa arat altcumva si sa am alta viata. Ceea ce sunt si ceea ce am este ceea ce poate fi cel mai bun in acest moment. Inteleg ca daca plec de aici, maine lucrurile vor fi mai bune decat cele de azi.

„Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele.” (Psalmi 139:14-16)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website