In majoritatea rugaciunilor noi cerem ceva. Chiar si in rugaciunile noastre de recunostinta ii cerem lui Dumnezeu sa observe cine anume suntem noi si ca noi suntem recunoscatori. Dar, de sigur, Dumnezeu stie cine suntem  si ce vrem chiar dinainte de a-i cere. Si atunci de ce ne rugam?

Pentru ca prin rugaciune ramanem in legatura cu Creatorul nostru. Rugaciunea ne reaminteste ca suntem copiii lui Dumnezeu si ca suntem sub divina Sa protectie. Uneori ne luam cu treburile si uitam acest lucru, iar viata noastra devine neimplinita.

Cerandu-I lui Dumnezeu sa ne ajute atunci cand am ramas blocati sau cand suntem confuzi vom dobandi claritate si siguranta. Nu este neaparata nevoie sa-I cerem lui Dumnezeu sa ingrijeasca de nevoile noastre zilnice, pentru ca oricum o face, dar aceasta rugaciune ne asigura ca-I apartinem. Cererea ne tine in legatura cu sursa puterii noastre. Si asta face toata diferenta.

Ce sa-mi amintesc astazi:

Incepand de astazi voi tine deschise liniile de comunicare cu Dumnezeu. Asa, nu voi uita cine sunt si cui ii apartin. Nu ma voi mai simti singura si neputincioasa. Voi pastra in mintea si in inima mea realitatea Dumnezeului Creator, a Dumnezeului Viu si Atotputernic aflat de aceeasi parte a baricadei cu mine.

„Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website