Atunci cand ajungem sa credem ca nu suntem responsabili cu rezolvarea problemelor altora, sau cu deciziile altora, devenim liberi sa ne urmam visele si telurile cu mult mai multa dedicare. Dar, nu este usor la a renunta sa-i mai controlam pe cei din jurul nostru. In acest fel am crezut noi ca trebuie sa traim. Poverile lor au devenit ale noastre.

Cu siguranta, avem mai mult timp sa ne purtam noua de grija, acum ca am inceput sa-i lasam pe ceilalti sa-si poarte singuri de grija. Dar, trebuie sa fim atenti sa nu cadem in modelul vechi de comportament. Obiciurile inradacinate sunt greu de schimbat. Trebuie sa invatam cum sa ne desfatam cu orele libere de peste zi, pe care le-am castigat atunci cand am incetat sa-i mai controlam pe ceilalti. Pe masura ce realizarile noastre se multiplica, ne dam seama ca devine tot mai usor sa-i lasam pe ceilalti sa devina responsabili pentru propria lor viata.

Daca ati fi orbi, le-a raspuns Isus, n-ati avea pacat; dar, acum ziceti : Vedem. Tocmai de aceea, pacatul vostru ramane.” (Ioan 9:41)

Crestinii au fost si sunt cei care ii ajuta pe oameni. Cand este vorba de ajutorul dat altora, ne putem simti obligati sa o facem pentru ca suntem puternici in Cristos. Putem sa ne simtim obligati in a-i ajuta pe cei din jururl nostru, pentru ca vedem mana lui Cristos intinsa  oferind ajutor celorlalti si simtim in noi puterea Lui, care ne va ajuta sa iesim in lume si sa dam o mana de ajutor. Exista o mare diferenta intre a ne simti obligati sa-i ajutam pe ceilalti pentru ca suntem puternici in Cristos si obligatia de a-i ajuta pe ceilalti din cauza propriei noastre slabiciuni. Daca din pricina slabiciunii noastre ne simtim obligati sa-i ajutam pe cei din jur, ajutorul nostru se poate sa nu fie un ajutor real si se poate sa nu dea putere celorlalti. Asta pentru ca, nevand in noi puterea noastra sau puterea lui Cristos, nu avem de unde sa dam mai departe putere. Slabiciunile care ne determina sa ne simtim obligati sau fortati pentru a-i ajuta pe ceilalti, ne pot supune intunericului. Ajutorul dat celorlalti ar trebui sa vina din interiorul nostru, pentru ca auzim vocea lui Cristos, nu pentru ca auzim vocea noastra care ne cere sa facem lucruri pentru altii din egoismul nostru.

One thought on “Meditatii zilnice pentru codependenti – 30 martie 2010

  1. Nu am atins acea revelatie divina prin care sa aud pe Domnul desi Il iubesc si Ii vorbesc cand simt nevoia, fara sa cer pe loc Rasunsul Lui. Deci cam greu la mine sa deosebesc impulsul de a ajuta din egoism si Voia Sa. Prefer sa analizez clar inainte de a ma avanta sa fac ceva pentru cineva , daca are nevoie sau nu de acel lucru. Trec prin filtrul analizelor (ma straduiesc) mai ales vorbirea, continutul ei si tonul folosit. Anemic deocamdata,dar simt ca ajuta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website