Iertarea are doua straturi. Stratul superior este al mintii si al intelectului: intelegem, de aceea iertam. Ceea ce avem de iertat este indosariat undeva intre filele trecutului si consideram ca este o treaba incheiata. Dar, in dorinta noastra de dreptate, ne tinem strans de rana noastra, iertarea pare de neinchipuit si resentimentele incep sa imboboceasca.

Al doilea strat al iertarii apartine inimii. Pentru a o obtine, trebuie sa rascolim prin adancimile fiintei noastre si sa punem in ordine emotiile care abia asteapta sa ne ia prin surprindere si sa ne faca ferfenita. Atunci cand ne indeplinim sarcina noastra, iertarea ne imbraca, cu moliciune si caldura, inima.

Ce sa-mi amintesc astazi:

Desigur, iertarea este un lucru care cere multa putere. Doar oamenii puternici pot ierta. Desigur, nimeni dintre noi nu este suficient de puternic. Ranile, emotiile torturate, ne slabesc si ne rodeaza intregul edificiu al fiintei nostre. Si nu este usor sa nu-ti revendici dreptul de nu trece cu vederea o ofensa. Dar … iertarea este cea care ma va ajuta sa merg mai departe, sa nu raman blocata intr-un loc si un moment care oricum este de-acum istorie.  Este greu sa iert … dar pot incepe de undeva. Si anume de la a alege in mod rational iertarea. Acesta este primul pas.

„Pot totul in Hristos care ma intareste.” (Filipeni 4:13)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website