Suntem uneori atat de raniti incat nu mai regasim in interiorul nostru nici o resursa care sa ne alimenteze iertarea. Suntem devastati, franti, facuti ferfenita, umiliti, rapusi. Urmele de putere pe care le mai avem in noi le folosim ca sa putem parcurge ziua pana la capat, iar la sfarsitul ei nu mai avem nimic. Si totusi, exista ceva ce putem face. Putem cere ajutor divin.

Isus este puterea din mine. Cand sunt la pamant si nu mai am nici un pic de vlaga, Isus este putere pentru mine.  Si tot El mi-a dat si imi da mereu puterea de a ierta.

Am incercat intr-o zi sa-mi imaginez cu ochii mintii si ai inimii mele drumul pe care L-a parcurs Iertarea de la momentul osandirii si pana in momentul mortii pe cruce. Oare ce a simtit Omul Isus in tot acest timp? Cand poporul Lui a cerut sa fie El condamnat la moarte si eliberat criminalul, oare ce a fost in inima Lui? Cand L-au batjocorit punandu-i cununa de spini si mantia rosie, cand l-au biciuit – iar „ghearele de pisica” pe care le foloseau romanii pe acea vreme, erau niste biciuri care aveau la capete niste carlige metalice. De fiecare data cand biciul se departa de trup, smulgea si bucati din carnea celui torturat. L-au scuipat, L-au huiduit, au aruncat cu pietre in El, L-au pus sa-si care in spate crucea pe care urma sa fie rastignit … L-au strapuns, L-au batjocotit din nou, I-au dat sa bea otet … L-au ucis pe cel care venise sa dea viata … Parasit de Tatal din Ceruri, de ucenici, respins, umilit, batjocorit, torturat … Sufletul Lui a fost facut ferfenita. A fost  devastat, frant, facut ferfenita, umilit, rapus … Si totusi, in ultimele sale clipe, cu ultimele Sale puteri, El nu a cerut Tatalui Sau ceresc razbunare ci iertarea celor care L-au adus aici.

„Iarta-i Tata, caci nu stiu ce fac…”

Isus este puterea iertarii din mine. Fara ea, nu as fi putut merge mai departe si nu as fi putut fi pe drumul pe care invat sa ma bucur de viata mea.

Iti multumesc Tie, Domnul meu, pentru ca mi-ai aratat iertare atunci pe cruce. Prin tot ceea ce am facut in viata mea, si eu te-am respins, te-am batjocorit, pacatele mele au fost cele care ti-au numarat pasii pana pe Golgota. Si totusi, acolo pe cruce, ai vazut chipul meu, al unui om neputicios, ranit, vanturat de colo-colo, obosit si plin de pacate si ai spus: „Iart-o Tata, caci nu stie ce face …” . Iti multumesc Doamne pentru iertarea Ta. Si te rog pe Tine sa fii tu puterea iertarii in mine, pentru ca sa pot si eu ierta gresitilor mei. Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website