Care sunt motivele mele?

Se poate ca atunci cand ne gandim la motivele noastre  sa intram intr-o stare de confuzie. Toate motivele sunt mixte – iar noi ne pricepem foarte bine sa rationalizam actiunile noastre. Elogierea primita inainte pentru „grija” purtata alcoolicului – adica ajutorul pe care l-am dat ca sa scape el basma curata – ne va tenta sa facem din nou acelasi lucru. Se poate ca, daca am luat decizia de a nu-i mai proteja bautul, acuzatiile pe care le primim acum sa doara teribil. Luand toate acestea la un loc, ni se va parea confortabil sa ne intoarcem la vechile obiceiuri de intretinere – „de dragul lui”. Dar, adevaratul motiv este nevoia noastra de a ne intoarce la vechea mizerie, care cel putin ne era cunoascuta, sau la rolul de martir, sau pentru a aplana conflictul, sau pentru a ne reintoarce la pozitia noastra de „persoana buna”.

Programul de „dezvatare a intretinerii” poate deraia de asemenea daca devenim prea atasate de rolul singurului adult functional din casa. De obicei, intreaga familie isi schimba rolul in jurul alcoolicului – care, desigur nu se mai comporta ca un adult – si oamenii se adapteaza bine la aceste roluri. Si nu ne place ca ele sa fie sfidate. Asta insemana ca abstinenta iminenta poate fi o adevarata amenintare – forta necunoscuta care ii va obliga pe toti sa-si schimbe din nou pozitiile.

In cazul in care continuam sa recadem in tendinta de a prelua atributiile alcoolicului sau de a-l controla, se poate sa ne simtim amenintate de ideea ca el isi va relua rolul de adult. Este de asemenea foarte tentant sa ne mentinem mania justificata – dar trebuie sa invatam sa o punem deoparte, daca dorim sa devenim rationale vis a vis de aceasta boala.

Se poate ca, pe masura ce ne indepartam de intretinere, sa observam ca se strecoara o anumita satisfactie in sufletul nostru, pe masura ce-l privim pe alcoolic foindu-se. Acest lucru este de inteles daca se intampla in anumite limite. Daca vom incepe insa o demonstratie de forta (profitand de vulnerabilitatea lui) exista pericolul sa pierdem din vedere scopul initial: crearea unui climat in care abstinenta devine posibila.

Este bine sa luam din nou legatura cu expertii atunci cand motivele nu ne mai sunt clare. Zambetele lor incurajatoare ne vor fi de mare folos in timp ce ne straduim sa intelegem ce anume ne stimuleaza actiunile. Vom sti instinctiv ca si ei au trecut prin asta – ei nu rad de noi, ci rad cu noi. „Da-i drumul”, ne vor spune probabil, „Lasa-l sa-l doara”. Si se poata ca acesta sa fie cel mai bun sfat pe care sa-l primim vreodata.

E adevarat ca alcoolicul nu poate accepta ajutor pana cand nu ajunge „la fundul sacului”. Iar o data ce ne-am tras perna pufoasa a sprijinului de sub capul lui, caderea urmatoare o va observa. Acesta este pasul dureros pe care NOI va trebui sa-l facem pentru a-l aduce pe calea abstinentei. Daca se va bucura sau ne de aceasta viata, va depinde de el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website