„Am admis ca suntem neputinciosi in fata alcoolului si ca vietile noastre au scapat de sub control.”

Multi dintre noi am venit la grup  sperand sa invatam secretul care ne va ajuta sa-l convingem pe alcoolicul nostru drag sa se opreasca din consumul de alcool, devenit daunator si degradant. Am fost foarte descurajati la inceput, atunci cand ni s-a spus ca nimic din ceea ce noi putem face nu il va determina pe alcoolic sa inceteze sa mai bea.  Neajutorati si cu sperantele risipite, nu eram inca pregatiti sa ne predam. Totusi, am primit si o veste incurajatoare: faptul ca noi nu suntem responsabili pentru consumul alcoolicului, asa cum am crezut pana acum.

Am inteles, lucrand cu noi insine, ca nu avem puterea de a determina pe altcineva  sa se operasca din baut; am folosit amenintarile, rugamintile, santajele, ne-am impus propria vointa … nimic nu a functionat. Rezultatul tuturor lucrurilor pe care le-am facut nu au avut un alt final decat acela de a ne obosi fizic si emotional. Eram neputinciosi; a fost necesar sa admitem si sa ne insusim aceasta neputinta, daca am dorit sa iesim din locul in care ne aflam si sa ne imbunatatim viata.

Pentru aceia dintre noi care ne-am asumat responsabilitati foarte mari, a fost foarte greu sa ne detasam si sa admitem ca suntem neputinciosi intr-o zona despre care stiam ca era absolut necesara o schimbare. Am perceput aceasta neputinta ca pe o infrangere, de aceea am fost foarte multa vreme hotarati sa nu renuntam la realizarea a ceea ce noi consideram a fi un scop foarte important: abstinenta alcoolicului nostru.

Alti codependenti, cand am ajuns pentru prima data in grup, nu am putut sa admitem decat ca viata a fost nedreapta cu noi. Cat de greu a fost sa recunoastem ca suntem pur si simplu neputinciosi in fata consumului de alcool al celui drag. Intalnirile de grup, munca cu noi insine, legatura permanenta cu cei din grup – ne-au ajutat sa ne reamintim mereu neputinta. Si parca a devenit mai usor sa acceptam ceva ce stiam ca nu puteam controla. Faptul ca alcoolismul este o boala, ne-a adus un soi de usurare. Ne-am dat seama ca argumentele erau inutile in lupta impotriva unei boli. Ne-a fost de folos in acceptarea faptului ca nu putem impune nimanui sa-si schimbe comportamentul, oricare ar fi el.

Altii dintre noi au ajuns in grup dupa ce cel drag s-a oprit din baut. La inceputul abstinentei sotului meu, am fost convinsa, in mod nerealist, ca viata mea alaturi de el va fi perfecta. Pe masura ce el isi gasea noi solutii la problemele sale, resentimentele, temerile si problemele mele emotionale au iesit la iveala. A trebuit sa admit zadarnicia incercarilor mele de a-l controla. A trebuit sa admit ca nu imi pot exercita puterea asupra nimanui, decat asupra mea. A trebuit sa admit ca nu pot rezolva problemele nimanui, decat pe ale mele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website