Vreau sa ne facem un cadou special  in aceasta zi speciala.  Am „desprafosat” una dintre cartile mele preferate ale poetului meu preferat. Si am re-gasit in ea urmatoarea poezie:

„Singurateca ea ma asteapta sa-i vin acasa.

In lipsa mea, ea se gandeste numai la mine,

ea cea mai draga si cea mai aleasa

dintre roabele sublime.

Ei i se face rau de singuratate

ea sta si spala tot timpul podeaua

pana o face de paisprezece carate

si tocmai sa calce pe dansa licheaua.

Ea spala zidul casei cu mana ei

si atarna pe dansul tablouri

ca sa se bucure derbedeul, e-hei

cazut de la usa-n ecouri.

Ea isi asteapta barbatul betiv

ca sa-i vina acasa

si degetele albe si le misca lasciv

pentru ceafa lui cea frumoasa …

Pregatindu-i-le de dezbatat

ea tine in boluri si zeama acra,

parul lung si negru si-l intinde de la usa spre pat

ca sa nu greseasca barbatul niciodata

drumul predestinat.”

 

Poezia se numeste A mea si a fost scrisa de regretatul Nichita Stanescu, decedat la 13.12.1983, la varsta de 50 de ani … din pricina alcoolului.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website