” … asa incat Hristos sa locuiasca in inimile voastre prin credinta; pentru ca, avand radacina si temelia pusa in dragoste,” (Efeseni 3:17)

Fiecare dintre noi are radacini. Radacinile sunt liniile vietii. Ele se raspandescin cautarea apei si a nutrientilor. Si dau stabilitate in vremuri de furtuni si eroziuni.

Din nefericire, multi dintre noi avem tadacinile prinse adanc in solul rusinii. Radacinile, crescute in acest sol stancos, slabesc. Si nu pot sustine cresterea. Nu pt furniza hrana sau stabilitatea.

Pentru multi dintre noi recuperarea noastra din codependenta inseamna sa fim replantati. Este procesul prin care ii permitem lui Dumnezeu, pentru inceput, sa ne smulga din solul stancos al rusinii si apoi sa ne planteze in solul iubirii Sale. In solul Sau bogat, radacinile noastre firave pot in sfrasit incepe sa se ingroase, sa creasca sii sa devina puternice. Este solul in care hranirea si stabilitatea sunt posibile cu adevarat.

Dar, replantarea nu este o chestiune simpla. Indiferent de ct de bland ne smulge Dumnezeu din solul rusinii, vor fi traume. Iar scufundarea radacinilor in noul sol va parea ca o aventura nefamiliara si riscanta.

Pe masura ce radacinile noastre se scufunda tot mai mult si mai muult in solul iubirii lui Dumnezeu, vom incepe sa experimentam o crestere care nu ar fi fost posibila in solul respingerii si a rusinii. Vom deveni „inradacinati” si „stabilizati” in iubire.

Doamne, radacinile mele sunt intr-un sol sarac.

Ele nu ma hranesc.

Ele nu-mi ofera stabilitate.

Radacinile mele sunt slabe, Doamne.

Replanteaza-ma.

Da-mi un sol plin de har, Doamne.

Scufunda-mi adanc radacinile.

Da-mi stabilitate.

Hraneste-ma.

In iubirea ta.

Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website