innerchildTrebuie sa riscam. Vom intelege pe deplin minunea vietii doar cand vom lasa sa se intample imprevizibilul.

In fiecare zi Dumnezeu ne da – o data cu soarele – o clipa in care ar fi cu putinta sa schimbam tot ce ne face nefericiti. In fiecare zi incercam sa ne prefacem ca nu intrevedem momentul acesta, ca el nu exista, ca ziua de azi este la fel cu cea de ieri si va fi la fel cu cea de maine. Dar cine isi examineaza cu atentie ziua descopera si momentul magic. Acesta poate fi ascuns la ceasul in care varam cheia in usa, in clipa de tacere de dupa masa de pranz, intr-unul din cele o mie si unul de lucruri care ni se par aidoma. Acest moment exista – un moment in care toata puterea stelelor trece prin noi si ne ingaduie sa facem minuni.

Fericirea e uneori o binecuvantare – dar de obicei e o cucerire. Momentul magic dintr-o zi ne ajuta sa ne schimbam, ne face sa plecam in cautarea viselor noastre. Avem sa suferim, avem sa cunoastem momente dificile, avem sa infruntam multe deziluzii – totul este insa trecator si nu lasa urme. Iar in viitor, vom putea privi inapoi cu mandrie si credinta.

Vai de cine se teme sa-si asume riscurile! Acesta poate ca nu va avea niciodata parte de deceptii, nu va avea deziluzii si nu va suferi precum aceia care au un vis de urmarit. Dar cand va privi in urma – pentru ca todeauna privim in urma – isi va auzi inima spunandu-i: “Ce ai facut cu minunile pe care Dumnezeu le-a semanat in zilele tale? Ce-ai facut cu talantii pe care ti i-a incredintat Stapanul tau? I-ai ingropat adanc intr-o pivnita pentru ca ti-a fost frica sa nu-i pierzi.Atunci asta ti-e mostenirea: certitudinea ca ti-ai irosit viata. “

Vai de cel caruia ii este dat sa auda vorbele astea. Caci atunci va crede in minuni, dar momentele magice din viata lui vor fi trecut de mult.

Un om se intalneste cu un vechi prieten – care tot incercase sa faca ceva in viata, fara nici un rezultat. “Va trebui sa-i dau ceva bani”, isi spune el. In acea noapte, descopera insa ca vechiul lui prieten se imbogatise si cauta sa-si plateasca datoriile pe care le facuse de-a lungul anilor.

Se duc la un bar pe care obisnuiau sa-l frecventeze odinioara si el da de baut la toata lumea. Cand il intreba cum se explica succesul lui, el raspunde ca, pana cu cateva zile in urma, traise in pielea Celuilalt.

Ce este celalat? – il intreaba ei.

Celalat este cel care m-a invatat cum sa fiu, dar nu cum sunt eu.

Celalalt crede ca obligatia omului este sa-si petreaca toata viata cu gandul de a strange cat mai multi bani, ca sa nu moara de foame la batranete. Si atat de mult gandeste si atatea planuri isi face omul, incat descopera ca este viu abia cand zilele lui pe pamantul acesta aproape i se ispravesc. Abia atunci cand e prea tarziu.

Si tu, tu cine esti?

Eu sunt ceea ce ar trebui sa fie fiecare dintre noi, daca si-ar asculta

inima. Adica cineva care se lasa vrajit de misterele vietii, care este deschis fata de miracole, care simte bucurie si entuziasm pentru ceea ce face. Numai ca Celalalt, temendu-se sa nu se pacaleasca, nu ma lasa sa actionez.

Dar exista si suferinta – spun unii dintre cei din bar.

Exista infrangeri. Nimeni insa nu e scutit de ele. Tocmai de aceea,e

mai bina sa pierzi unele batalii in lupta pentru visele tale decat sa fii infrant fara a sti nici macar pentru ce lupti.

Asta-i tot? – il intreaba cei din bar.

Da. Cand am descoperit asta, m-am deci sa fiu ceea ce dorisem cu

adevarat dintotdeauna. Celalalt a ramas acolo, in odaia mea, privindu-ma, dar nu l-am mai lasat niciodata sa intre in mine – desi uneori a incercat sa ma mai sperie, avertizandu-ma asupra riscurilor de a nu ma mai gandi la viitor.

Din clipa in care l-am alungat pe Celalalt din viata mea, energia divina a inceput sa faca minuni.

Uneori suntem stapaniti de un sentiment de tristete pe care nu izbutim sa ni-l controlam. Ne dam seama ca momentul magic al zilei a trecut si noi nu am facut nimic. Viata isi ascunde atunci magia si arta.

Trebuie sa-l ascultam pe copilul care am fost candva si care inca exista in noi. Copilul acesta intelege momentele magice. Putem sa-i inabusim plansul, dar glasul nu il putem reduce la tacere.

Copilul acesta care am fost candva continua sa fie prezent. Fericiti fie copii, caci a lor este Imparatia Cerurilor.

Daca nu ne nastem inca o data, daca nu reincepem sa privim viata cu inocenta si entuziasmul copilariei, nu mai are nici un sens sa traim mai departe.

Exista mai multe feluri de a te sinucide. Cei care incearca sa ucida trupul incalca legea lui Dumnezeu. Cei care incearca sa ucida sufletul incalca si ei legea lui Dumnezeu, chiar daca crima lor sare mai putin in ochii oamenilor.

Sa dam atentie celor spuse de copilul pe care il adapostim in inima. Sa nu ne rusinam de el. Sa nu-l lasam prada fricii, deoarece copilul acesta e singur si nu este aproape niciodata auzit.

Trebuie sa-i ingaduim ca uneori sa ne tina el haturile existentei. Copilul acesta stie ca fiecare zi e diferita de celelalte.

Sa facem astfel incat el sa se simta din nou iubit. Trebuie sa-l facem sa se simta bine – chiar daca ar insemna sa actionam altfel de cum suntem obisnuiti, chiar daca asta ar parea o sminteala in ochii celorlalti.

Amintiti-va ca intelepciunea oamenilor este nebunie in fata lui Dumnezeu. Daca-i vom da ascultare copilului pe care-l purtam in suflet, ochii nostri vor reincepe sa straluceasca. Daca nu vom pierde contactul cu acest copil, nu vom pierde contactul cu viata.

– Paulo Coelho

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*
*
Website